Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Rolul jocului didactic in depistarea, prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj la copilul prescolar


Rolul jocului didactic in depistarea, prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj la copilul prescolar 


25,00 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

CUPRINS 

INTRODUCERE

ARGUMENT

CAPITOLUL  I -  LIMBAJUL – FORMĂ DE COMUNICARE

·         Caracteristici ale dezvoltării limbajului la preşcolari

 

CAPITOLUL  II – ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

1.      Conceptul de joc didactic. Clasificare

2.      Jocul didactic. Valoarea lui informativ – formativă

 

CAPITOLUL  III – TULBURĂRI DE LIMBAJ LA PREŞCOLARI

1.      Prezentarea generală a tulburărilor de limbaj

2.      Frecvenţa şi necesitatea corectării tulburărilor de limbaj la copiii preşcolari

3.      Caracteristici ale personalităţii copilului cu tulburări de limbaj

4.      Modalităţi de depistare, prevenire şi corectare a tulburărilor de limbaj

5.       Rolul auzului fonematic în corectarea tulburărilor de limbaj

 

CAPITOLUL  IV - CONTRIBUŢIA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEPISTAREA,                         PREVENIREA ŞI CORECTAREA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ

1.      Contribuţia jocului didactic la optimizarea procesului de depistare,                         prevenire şi corectare a tulburărilor de limbaj

2.      Tipuri de jocuri didactice folosite. Exemplificări

 

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

 

 

                  Rolul învăţământului preşcolar în cadrul actualului sistem de învăţământ din ţara noastră reiese şi ar trebui să se evidenţieze cu mai multă pregnanţă din faptul că el se realizează la nivelul unei vârste de o mobilitate extraordinară, cu o capacitate şi un ritm de dezvoltare nemaiîntâlnit la celelalte etape de vârstă.

                        Învăţământul preşcolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho- intelectual, fizic şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară adaptare la activitatea de tip şcolar, pentru integrarea şcolară şi socială .

                        Actul educaţional nu înseamnă numai informare, instruire, pregătire intelectuală, ci acţiunea lui se referă la personalitatea totală a copilului, urmărind să-i formeze orizontul cultural, să-i susţină eforturile, să-i optimizeze procesul de socializare.

                        La această vârstă se înregistrează un ritm de dezvoltare fizică şi psihică foarte rapid, evidenţiat de cercetările efectuate asupra copiilor de diferite vârste.

                        Cercetările de specialitate au stabilit că perioada de 3-7 ani din viaţa copilului, lasă cele mai profunde urme asupra personalităţii în devenirea umană, deoarece aceasta este perioada receptivităţii şi flexibilităţii psihice dintre cele mai pronunţate şi ca potenţial intelectual, iar dezvoltarea generală a aptitudinilor intelectuale se realizează de la naştere până la 7 ani, în proporţii de 50%. Este perioada în care influenţele externe lasă cele mai durabile urme, în care se constituie premisele personalităţii şi se aşază bazele “eului”cognitiv, afectiv-motivaţional şi volitiv-caracterial.

                        Psihologi de prestigiu afirmă posibilitatea şi necesitatea introducerii timpurii a copilului într-un sistem de educaţie instituţionalizat.

                        Jean Piaget arată că “învăţământul preşcolar oferă posibilitatea de a realiza o propedentică a învăţământului ştiinţific, care constă în exercitarea simţului de observaţie, inegal dezvoltat şi încă subiectiv la această vârstă”. (Jean Piaget, 1965)

                        Edgar Faure susţine că:”Educaţia copiilor de vârstă preşcolară este un preambul al oricărei politici educative şi culturale. În lumina psihologiei moderne ca şi a simplei observaţii, importanţa primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor şi a personalităţii apare deosebit de limpede.”  (Edgar Faure,1974)

                        Educatorul este însărcinat de societate să modeleze personalitatea copilului, dând viaţă sarcinilor stabilite de programa instructiv-educativă, cu ajutorul metodelor şi materialului didactic.

                        Fiind pe deplin conştientă de menirea educatorului în societate, în anii de activitate didactică, am simţit că trebuie să găsesc modalităţile cele mai corespunzătoare, pentru ca toţi copiii să-şi însuşească cunoştinţele şi să-şi formeze deprinderile prevăzute în programa preşcolară, pentru o bună integrare în activitatea şcolară.

                        Pornind de la potenţialul uman existent, marile resurse psihice, intelectuale, afectiv-motivaţionale pe care le au copiii, precum şi de la condiţiile tehnico-materiale din grădiniţă, am încercat să valorific la maximum unele activităţi obligatorii din programul zilnic, dar şi activităţi alese,  prin intermediul jocului didactic, în vederea pregătirii copilului pentru adaptarea la regimul şcolar.

                        Heidegger spunea că “Limba este lăcaşul de adăpost al Fiinţei”, iar noi educatorii ar trebui să-i construim cu grijă şi responsabilitate, lăcaşul de adăpost, pentru a ajuta copilul să se construiască pe sine.

                        Grija pentru educarea limbajului la preşcolari trebuie să constituie o preocupare permanentă a educatoarelor. Limbajul se dezvoltă şi progresează ca un continuum la copil, iar nouă educatoarelor, ne revine sarcina de a organiza şi planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.

                        Necesitatea procesului de îndrumare consecventă a educării limbajului la această vârstă, prezintă argumente de ordin psihologic şi pedagogic. Argumentele de ordin psihologic scot în evidenţă faptul că vârsta preşcolară este o etapă hotărâtoare în instruirea corectă a vorbirii, datorită modificărilor cantitative şi calitative care vizează însuşirea pronunţiei corecte a tuturor fenomenelor, constituirea lexicului de bază, apariţia limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea funcţiilor cognitive ale limbajului, asimilarea în practică a structurii gramaticale, etc. Argumentele de ordin pedagogic subliniază rolul hotărâtor pe care îl au influenţele sistematice asupra dezvoltării vorbirii copiilor, cu atât mai mult cu cât acest proces este direct dependent de mediul de vorbire, de modelele de exprimare oferite de adulţi (îndeosebi aceia care reprezintă pentru copii persoane semnificative – părinţi, educatoare). În acest context, eficienţa influenţelor educative este în strânsă legătură cu momentul în care se aplică şi cu nivelul calificării persoanelor puse să le aplice.

                        Drumul parcurs de copil în lumea limbajului cu ajutorul educatoarei, de la vârsta de 3 ani şi până la 6/7 ani, este, de fapt, un drept incontestabil al etapei sale de dezvoltare, care îi conferă în etapa următoare, cea şcolară, şanse egale indiferent de mediul sau unitatea preşcolară din care provine. Este evident, aşadar, că un copil preşcolar nu poate şi nu trebuie ţinut departe de mediul cultural al spaţiului căruia îi aparţine, gândind că aceasta este sarcina şcolii. El trăieşte înconjurat de reviste, cărţi, ziare, afişe, numere, etc., toate acestea făcând acum parte integrantă din viaţă lui. E vorba deci de o provocare a acestui sfârşit de mileniu: pariul limbajului şi al comunicării cu omul modern.

                        Pornind de la aceste premise, educatoarele au fost primele care au pornit în căutarea unor auxiliare didactice care să vină în sprijinul desfăşurării activităţilor de limbaj cu copiii preşcolari. Educatoarele, alături de mai micii sau mai marii preşcolari, vor să câştige pariul limbajului şi al comunicării. Ele ştiu în acest moment, cel mai bine, cum trebuie aduse problemele de limbă în faţa copiilor.

                        În activitatea mea didactică, am căutat să mă apropii de copii, să-i cunosc cât mai bine, să pătrund în viaţa lor lăuntrică, care cuprinde o mare bogăţie de aspecte. Aceasta mi-a fortificat optimismul pedagogic, simpatia faţă de prospeţimea şi unitatea spirituală a fiecărui copil, stimulându-mi responsabilitatea faţă de cea mai bună educare a lor.

                        Este cunoscut faptul că activitatea specifică a preşcolarului este jocul. Ceea ce pentru adult este munca, pentru copil este jocul. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva şi stimula puternic copiii. Activitatea de învăţare trebuie să introducă progresiv preşcolarul în sistemul muncii intelectuale, asigurându-se astfel o bună continuitate între grădiniţă şi şcoală. De aceea, jocul didactic s-a afirmat în ultimul timp ca o metodă activă, modernă, atractivă, eficientă, cu bune rezultate, în procesul de învăţământ.

                        Am găsit în jocul didactic o metodă de optimizare a procesului instructiv-educativ, de ridicare a calităţii şi eficienţei acestuia şi care răspunde în mare măsură cerinţelor actuale. Astfel, am obţinut rezultate neaşteptat de bune în realizarea obiectivelor instructiv-educative.

                        Ne-am propus să acţionăm în următoarele direcţii:

Ø  Să aprofundăm studiul valorii formative a jocului didactic;

Ø  Să cercetăm care sunt formele acceptate din plăcere de copii, forme care permit însuşirea obiectivelor instructiv-educative de dezvoltare a vorbirii copiilor, prevăzute în programă;

Ø  Să activizăm întregul colectiv în jocurile didactice cu rol în corectarea vorbirii;

Ø  Să stimulăm învăţarea şi capacitatea creatoare a copiilor  prin jocurile didactice.

                        La vârsta preşcolară, în condiţiile jocului ca activitate dominantă, apar elemente ale muncii de învăţare. Aceste elemente apar din necesitatea de a satisface interesul, curiozitatea copilului pentru cunoaştere.

                        “Învăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare. De aceea, o motivaţie intrinsecă de mare valoare a învăţării, se realizează prin joc. Iată, motivul principal, pentru care în anumite faze ale învăţării şi dezvoltării copilului, procesul de instruire este necesar să se desfăşoare prin joc.” (Al. Găvenea, 1975)

                        Jucându-se, copilul învaţă cu mai multă plăcere, este mai interesat de activitatea pe care o desfăşoară, devine mai activ, mai curajos, are mai multă încredere în forţele proprii, dând dovadă de mai multă sârguinţă şi rapiditate în formularea răspunsurilor.

                        “Prin joc, elevul se găseşte în situaţia de actor, de protagonist, nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare.”( Ioan Cerghit, 1976)

                        Cercetările pedagogice au arătat, iar experienţa muncii didactice ne-a confirmat, că dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului în special, are loc sub influenţa mediului şi a educaţiei. Acest lucru se realizează cu optimă eficienţă prin intemediul jocului didactic.

                        Ţinând seama de aceste idei, sfera jocului didactic m-a determinat să abordez studiul acestei teme, importantă pentru învăţământul preşcolar.

                        Ideea de a realiza lucrarea aceasta s-a născut şi din sentimentul de răspundere faţă de menirea educatoarei de azi, când societatea se află într-o permamnentă tendinţă de căutare şi transformare. Pentru întocmirea lucrării, principala şi permanenta mea preocupare a fost aceea de reîmprospătare şi îmbogăţire a cunoştinţelor.

                        În elaborarea lucrării, am folosit o bibliografie selectivă bogată, din literatura clasică şi contemporană de specialitate, psihopedagogică, metodică, dar o sursă importantă o constituie şi experienţa celor 16 ani de activitate didactică, în căutarea celor mai bune soluţii de optimizare şi valorificare a experienţei pozitive, în ceea ce priveşte folosirea jocului didactic ca resursă pedagogică importantă în procesul instructiv-educativ din grădiniţă.

                        În elaborarea studiului, am folosit principalele metode de cercetare: observarea, chestionarul oral, studierea produselor activtăţii copiilor, experimentul.

                        Pentru a aplica metoda jocului didactic la grupă, pe lângă jocurile prevăzute în diferite culegeri, am creat şi alte jocuri sau am adaptat anumite cunoştinţe la situaţia de joc.

                        În jocurile didactice pe care le-am iniţiat, am pornit de la premisa că învăţământul contemporan trebuie să fie activ şi creativ. Aceasta înseamnă că preşcolarul trebuie să contribuie la soluţionarea unor probleme, să lucreze efectiv şi în acelaşi timp, să gândească în mod original şi creator. Dezvoltarea capacităţilor de  comunicare verbală constituie una din sarcinile foarte importante ale educaţiei din instituţiile preşcolare, pentru că limba este o condiţie de bază în formarea, fixarea şi diferenţierea noţiunilor, dar şi în transmiterea informaţiei. Ea contribuie la realizarea sarcinilor de pregătire intelectuală, morală şi estetică, la dezvoltarea gândirii şi capacităţilor creatoare.

                        Activităţile formative desfăşurate de educatoare constituie o muncă ce implică un înalt grad de responsabilitate profesională, deoarece de modalităţile concrete de realizare a educaţiei preşcolare depinde, în mare măsură, întreaga dezvoltare ulterioară a personalităţii copiilor.

                        În decursul anilor, limbajul a fost multilateral studiat şi s-a acumulat un bogat material teoretic şi faptic şi aceasta pentru că întregul progres spiritual e condiţionat în mare măsură de claritatea exprimării, pentru că există o imensă varietate verbală, dar şi o multitudine de forme tulburate, care trebuie corectate.

                        În această lucrare, voi demonstra eficienţa utilizării jocului didactic în corectarea tulburărilor de limbaj. Dorim să arătăm, că grădiniţa, ca prim factor activ de cultură şi instruire, utilizează o gamă bogată de modalităţi, menite să stimuleze accelerarea ritmului de dobândire a cunoştinţelor de către copii, de fixare şi sistematizare a acestora.

                        Pe parcursul elaborării acestui studiu, am urmărit atent şi sistematic toate activităţile pe care le-am organizat împreună cu copiii, notând procesele şi înregistrând rezultatele acestora.. Am desfăşurat activităţi în condiţii şi împrejurări variate şi am observat modul în care copiii se comportă în grupă, în timpul activităţilor, în cadrul actului învăţării, când operează cu diverse mijloace de învăţământ sau în afara activităţilor obligatorii.

                        Pentru o înţelegere corectă a copiilor cu tulburări de limbaj, tulburări de care nu ei sunt răspunzători, dar care imprimă anumite caracteristici evoluţiei lor generale, e necesar un minim informaţional. În această lucrare, sper ca prin efortul depus, să contribui la optimizarea procesului învăţării şi integrării

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie:

Clientii care au cumparat acest produs au mai cumparat si: