Breviar fitocenologic

Autor : Vasile Sanda Neculai Barabas Claudia Bita-Nicolae A.G. Nedelcu
ISBN : 973-77195-4-9
Pagini : 268

Pret : 50.00 RON



Partea a doua a „Breviarului privind parametrii structurali şi caracteristicile ecologice ale fitocenozelor din România” prezintă cu preponderenţă fitocenozele acvatice, palustre, halofile şi psamofile din România, condiţiile staţionale, structura cenotică cu tabele reprezentative pentru fiecare asociaţie, tendinţele de evoluţie succesională şi de multe ori păreri critice personale privind încadrarea sintaxonomică a acestor grupări.
Observaţiile noastre surprind, în funcţie de configuraţia terenului, regimul inundaţiilor şi influenţele antropice, direcţiile de evoluţie ale fitocenozelor până la instalarea celor submezofile, xerofile şi halofile.
Se poate constata, că pe măsura scăderii nivelului apei, implicit a influenţei factorului hidric, structura fitocenozelor se îmbogăţeşte semnificativ în elemente constitutive, concomitent cu o mai accentuată stratificare a acestora, fapt ce conferă asociaţiilor stabilitate şi posibilităţi multiple de adaptare la variaţiile condiţiilor de mediu.
Pe lângă importanţa ecologică majoră a vegetaţiei acvatice şi palustre, în succesiunea naturală a proceselor fizico-chimice ce se petrec în bazinele respective, mediu acvatic constituie pentru piscicultură, păsări şi unele mamifere, un habitat care trebuie păstrat cât mai nealterat.
Zonele umede reprezintă pentru toată comunitatea europeană o problemă prioritară, luându-se numeroase măsuri pentru protecţia şi dezvoltarea durabilă a ecosistemelor acestor habitate.
Primejdiile de tot felul ca, turismul, vânătoarea, poluarea industrială au stat în atenţia specialiştilor întruniţi în cadrul celui de al treilea forum mondial al apei din Japonia (2003) care şi-ai exprimat păreri în legătură cu salvarea zonelor umede.
Un rol important îl deţin rezervaţiile naturale în care se pot conserva specii rare de plante sau acestea devin situri de mare importanţă atât pentru păsările care cuibăresc cât şi pentru cele migratoare.
Pentru prezentarea uniformă a tabelelor cenotice am fost nevoiţi de multe ori să intervenim, mai ales la materialele mai vechi, de altfel extrem de valoroase, orânduind speciile componente pe alianţe, ordine sau clase de vegetaţie. Astfel s-a putut justifica în numeroase cazuri concrete obţiunea noastră sau a altor cercetători, pentru o anumită încadrare, dedusă din însăşi structura covorului vegetal analizat.
Rămân încă numeroase probleme în suspensie legate de o mai bună corelare şi o denumire corectă a sintaxonilor. Toate acestea se vor putea lămuri în viitor numai pe baza prelucrărilor statistice privind gradul de asemănare a releveelor, a studiilor comparative dintre vegetaţia diferitelor catene muntoase sau teritorii limitrofe. Se va pune în acest fel în evidenţă valoarea de diagnosticare a speciilor dominante, codominante şi în special a celor diferenţiale locale în structura fiecărei asociaţii vegetale.
În natură fenomenul de repetabilitate, cu anumite diferenţieri locale, este destul de frecvent.
În concluzie, ţinând cont de micile excepţii, când se descriu noi cenotaxoni pentru ştiinţă trebuie avut în vedere o bună fundamentare a acestora pe baza coeziuni cenotice, a particularităţilor edafice locale şi nu în ultimul rând a legăturilor singenetice cu fitocenozele limitrofe.
Uneori impactul declanşat de presiunea antropică asupra covorului vegetal a determinat modificări atât de profunde încât adeseori este dificil să mai putem reconstitui aspectele originale ale grupărilor vegetale N. Boşcaiu 1976).
Reconstrucţia ecologică îşi propune optimizarea unor funcţii biologice, regenerarea unui ecosistem deteriorat după modelul vegetaţiei potenţiale, reintegrarea acestuia în evoluţia sindinamică regională şi a circuitelor energetice. Toate acestea permit posibilitatea unor prognoze şi a unui control activ al proceselor legate de productivitatea biologică şi a rentabilizării costurilor sociale prin alegerea unor variante optime.
În România s-a trecut pentru început la iniţierea unui plan de monitorizare a biodiversităţii în Parcul Naţional Piatra Craiului. Obiectivul principal îl constituie „colectarea cu regularitate a datelor referitoare la resursele biologice şi utilizarea acestora” (Oliviu Pop 2005). Se iau în vedere identificarea tendinţelor de evoluţie a biodiversităţii în acest perimetru bine delimitat, oferind o imagine realistă asupra eficienţei acţiunilor viitoare de protecţie a ecosistemelor. Este o iniţiativă meritorie, ţinând cont că până în prezent, cu rare excepţii, majoritatea perimetrelor ocrotite (arii protejate, rezervaţii, parcuri naţionale) de la declararea lor, cu mulţi ani în urmă, aproape că nu au fost urmărite de specialişti astfel că nu mai există o evidenţă a stării actuale a ecosistemelor naturale din suprafeţele respective.
Cine a mai revăzut starea actuală a tuturor mlaştini de turbă semnalate şi amănunţit descrise de E. Pop (1960) în monumentala sa monografie? Ne întrebăm dacă multe specii rare, unele existente numai în câteva tufe, Betula x humilis, B. x nana, B. x hybrida, B. x zimpelii, B. x warnstorfii mai există în staţiunile în care au fost semnalate?
O incursiune mai recentă în turbăria Lăptici (masivul Bucegi) a dus la concluzia că specia Salix myrtilloides semnalată de Al. Beldie (1956) şi-a diminuat drastic populaţia, existând riscul dispariţiei sale.
În aceată privinţă ţinem să amintim strădania depusă de regretatul profesor D. Mititelu, care împreună cu numeroşi colaboratori a investigat (vezi V. Sanda et al 1998) o mulţime de rezervaţii naturale, reuşind să pună în evidenţă structura cenotică a populaţiilor în care sunt adăpostite multe elemente rare, vulnerabile sau periclitate.
Pentru a exemplifica modificările produse în decursul timpului în unele perimetre ocrotite vom da un singur exemplu. Pădurile Frasinu şi Spătaru (jud. Buzău) prezentau în perioada 1960-1970 apa freatică la mică adâncime (0,5-0,7 cm) şi erau puternic inundate în timpul sezonului vernal. În ultimul timp, s-a săpat un canal de irigaţie în vecinătatea acestora, care a determinat scăderea drastică a nivelului apei freatice. Se observă în prezent un grad accentuat de uscare a arboretului şi dispariţia multor specii ca: Fritillaria meleagris, F. orientalis, Tulipa biebersteniana, care în trecut erau frecvente în flora vernală.
Considerăm că prin prezentarea în continuare a materialelor privind structura covorului vegetal al României să punem la dispoziţia cercetătorilor un tablou cât mai complet al imaginii actuale, a tendinţelor de evoluţie şi a priorităţilor legate de protecţia habitatelor ameninţate.