Problematica mobilizarii industriale in situatii de razboi in conditiile contemporane

Autor : Florea Vasile
ISBN : 978-973-7719-45-6
Pagini : 256
Anul aparitiei : 2009

Pret : 0.00 RON



În sistemul internaţional de state după anul 1989 are loc o adevărata „furtun㔠geopolitică.
Ideea este susţinută de fapte evidente: s-a prăbuşit sistemul comunist din Europa de Est, în 1990 s-a reunificat Germania, în 1991 a dispărut Uniunea Sovietică iar pe ruinele ei au apărut 15 state independente, s-au dezmembrat Iugoslavia şi Cehoslovacia, au dispărut Tratatul de la Varşovia şi CAER-ul, s-a prelungit războiul din Bosnia - Herţegovina neaşteptat de mult, au avut loc conflicte în Transnistria şi Nagorno-Karabah, s-a desfăşurat conflictul din Cecenia şi s-a „încălzit” zona Kosovo. Iată destule exemple care argumentează ideea acestei furtuni. Mai mult, Rusia invoca drepturi în „străinătatea apropiat㔠adică invoca o sferă de influenţ㠄scoas㔠de sub incidenţa reglementărilor internaţionale şi declara răspicat că se consideră o superputere.
În politica externă a statelor europene se conturează politica de renaţionalizare iar grupările conservatoare din Rusia susţin că actualele conflicte sunt bătăliile de avangardă ale celui de-al treilea război mondial.
În această situaţie se elaborează în toate ţările europene noi doctrine militare, sau cel puţin se ajustează cele vechi, se refac tratatele politice şi militare bilaterale sau se semnează tratate noi. Noile doctrine cuprind printre altele perfecţionarea sistemelor de mobilizare a efectivelor şi economiei, care în noile condiţii vor trebui să fie adaptate pentru a fi cu adevărat operante.
Specialiştii militari ai Alianţei Nord-Atlantice considera că prin reducerea armamentelor (în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale de la Viena şi Paris) se pune în pericol securitatea unor state europene. Acest neajuns poate fi compensat Prin luarea unor măsuri economice în cadrul industriei de apărare care să ducă la perfecţionarea armamentului convenţional şi a unora organizatorice pentru îmbunătăţirea pregătirii rezerviştilor şi mărirea numărului lor precum şi pregătirea minuţioasă a sistemului de mobilizare a economiei naţionale pentru ca trecerea de la starea de pace la starea de război să se realizeze în condiţii optime.
Pregătirea mobilizării economiei şi punerea la punct a industriei militare sunt două laturi complementare deoarece în caz de război elementul hotărâtor al capacităţilor de mobilizare îl reprezintă industria de apărare, completată ulterior cu acea parte a industriei naţionale stabilită din timp prin planul de mobilizare pentru a fabrica produse necesare desfăşurării luptei armate.