Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Metode de activizare a elevilor in lectia de matematica la ciclul primar


Metode de activizare a elevilor in lectia de  matematica la ciclul primar 


24,09 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Tisescu Irina
  • An aparitie: 2014
  • ISBN: 978-606-583-502-3
  • Pagini: 142

 

ARGUMENT

 

            În prezent societatea trece prin schimbări rapide şi care, uneori, ne iau prin surprindere. Din acest motiv, elevii noştri au nevoie de capacitatea de a selecta informaţiile şi de a alege ce este şi ce nu este esenţial pentru interesele lor. Ei trebuie să aibă în vedere înţelegerea legăturii dintre informaţii şi descoperirea sensului în aşa manieră încât să le poată respinge pe cele nesemnificative.Dezvoltarea gândirii critice constituie un obiectiv de tip formativ foarte important urmărit de-a lungul evoluţiei copiilor. Acesta se realizează prin utilizarea unor strategii de învăţare activ-participative.Chiar dacă strategiile menţionate constituie un nivel superior în ierarhia strategiilor didactice, ele nu trebuie separate de cele tradiţionale. Elevul îşi dezvoltă gândirea critică doar în momentul în care cadrul didactic asigură un demers didactic adecvat învăţării active şi interactive. Pentru aceasta, el trebuie să utilizeze metode, procedee şi tehnici de învăţare eficiente.

            În didactica modernă a matematicii, un loc prioritar îl au parametrii metodologici ai acţiunii educaţionale, în special complexul de metode, tehnici şi procedee didactice.Cu toate că învăţătorul corelează metodele folosite cu restul componentelor structurale, metodele au o anumită autonomie. Cu alte cuvinte, folosirea unei metode îi permite cadrului didactic să realizeze o varietate mai largă de obiective, să atingă mai multe unităţi de conţinut.Din prisma acestui lucru, se poate afirma că metoda didactică este privită ca un instrument operaţional al acţiunii care orientează comportamentul elevilor spre ceea ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut.

            O situaţie de învăţare are la bază una sau mai multe variante metodice.Opţiunea pentru o variantă sau alta este condiţionată de nenumăraţi factori. Dar aceasta nu înseamnă că învăţătorul recurge la o singură metodă pentru realizarea oricărui obiectiv.Fiecare deprindere se formează şi se dezvoltă doar pe baza exerciţiului cu variantele lui cele mai cunoscute, inclusiv antrenamentul mintal ca bază pentru formarea unei deprinderi psiho-motrice. Metodele de învăţământ se pot adapta la condiţii noi.

            Având în vedere că învăţământul actual se realizează prin utilizarea metodelor activ-participative, ar trebui să se diminueze ponderea activităţilor mai limitate şi să se extindă folosirea metodelor moderne, active, deoarece acestea dezvoltă atât gândirea, capacitatea de investigaţie a elevilor, cât şi participarea lor la însuşirea cunoştinţelor, la munca independentă, elevii capătând deprinderea de a pune în practică cele însuşite.

            Metodele active conduc la producerea efectivă a operaţiilor de gândire, cele care, la rândul lor, devin potrivite şi chiar recomandate în scopul dezvoltării unui constructivism operatoriu.Ceea ce este esenţial se regăseşte într-o pedagogie a efortului autentic şi multilateral care provine din interiorul conştiinţei şi al gândirii proprii a elevului.Ea  reprezintă metodologia participativă în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, aceasta este în măsură să favorizeze, în acelaşi timp, atât formarea unor noi cunoştinţe prin eforturi proprii, cât şi apariţia operaţiilor mintale potrivite, pe care urmărim să le formăm. Este de preferat acest mod de lucru, decât ca noţiunile să fie pregătite de dinainte de învăţator şi primite de-a gata de către elevi. În această manieră se evită ca efortul de memorizare, de reproducere a exemplelor şi metodelor propuse să fie minim.

            Elevul nu este îngrădit de metodele active să rămână într-o reţea de expresii fixe sau în nişte reguli rigide, ci mai degrabă îl ajută să crească în interacţiunea lui cu obiectele învăţării, angrenând o activitate optimă a structurilor operaţional-mintale în relaţia cu atribuţiunile de învăţăre în care se află el.

            Se consideră a fi activ elevul care gândeşte, care depune un efort personal, care face apel la căutare, cercetare şi redescoperire a adevărurilor şi a unor noi cunoştinţe.  Cel care va rămâne la nivelul acţiunii concret-senzoriale, sau cel care va recurge doar la facultatea de receptare şi apoi de reproducere a cunoştinţelor nu poate fi socotit în niciun caz un elev activ.Luând în considerare faptul că şi metodele clasice au importanţa lor şi avantajele lor, pentru activizarea elevilor trebuie îmbinate metodele clasice cu cele moderne. Metodele de învăţământ au ca scop formarea elevilor, atât prin activitatea îndrumată de învăţători, cât şi prin cea organizată independent şi diferenţiat.

            Metodele care ajută la formarea elevului, care stimulează dezvoltarea activităţii intelectuale (gândirea creatoare şi originală, inteligenţa, imaginaţia constructivă) au o eficienţă sporită în cadrul orelor de matematică.Metodele respective se fac remarcate prin caracterul lor activ-participativ, care solicită elevilor o activitate mai susţinută în ceea ce priveşte inteligenţa lor.

Utilitatea metodelor active în lecţiile de matematică au ca scop demonstrarea faptului că ele semnifică o cerinţă de bază, cu diverse valenţe formative pentru cunoaşterea şi aprofundarea operaţiilor gândirii, ducând astfel la o ascensiune a randamentului şcolar.

În această lucrare, prin aspectele din literatura de specialitate în concordanţă cu experienţa personală, am selectat unele trăsături mai importante datorită legăturilor avute cu subiectul temei în cauză. Aşadar, prima parte cuprinde fundamentarea teoretică a problemei, urmată de partea practică unde sunt arătate testele susţinute, explicarea datelor obţinute, iar la final, concluziile extrase.

             Capitolul I începe cu o tratare teoretică generală a trăsăturilor fizice şi psihice ale şcolarului mic, cu implicaţiile sale în învăţarea matematicii şi continuă cu prezentarea teoriei şi fundamentării didactice a formării noţiunilor matematice şi a limbajului matematic.

            Capitolul al II-lea prezintă, într-o manieră modernă, strategia didactică, făcând referire la metodele active şi la tratarea diferenţiată a elevilor, în lecţiile de matematică.

            Capitolele III şi IV se axează pe integrarea strategiilor de activizare a elevilor în actul didactic matematic, lucru demonstrat în urma efectuării unei cercetări de tip ameliorativ-experimentală.

            Aşadar, utilizarea strategiilor de activizare are un efect formativ eficient şi îl determină pe elev să devină un participant activ în procesul învăţării, un cercetător al preocupărilor şi reuşitelor lui.

Matematica are ca scop atât dezvoltarea  capacităţilor elevilor de a se raporta la lume, de a formula şi rezolva îmbinând cunoştinţele din diverse domenii, cât şi înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini care să asigure o înţelegere profesională optimă.

Având în vedere toate cele afirmate, ajungem la concluzia că rolul profesorului de matematică este de neînlocuit în societatea din prezent, deoarece nu ar trebui să uităm niciodată afirmaţia lui Galileo Galilei care afirma că Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul.

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie:

Clientii care au cumparat acest produs au mai cumparat si: