Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Modalitati de realizare a educatiei ecologice in invatamantul primar


Modalitati de realizare a educatiei ecologice in invatamantul primar


19,62 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

ARGUMENT

 

Educaţia este unul dintre fenomenele care a apărut odată cu societatea umană, suferind modificări esenţiale pe parcursul evoluţiei sale.

Marile probleme cu care se confruntă omenirea cer o rezolvare urgentă, prin folosirea celor mai eficiente mijloace şi forme de educaţie. Se consideră că abandonarea valorilor tradiţionale ale educaţiei, lipsa unui sistem axiologic de educaţie prin valori şi pentru valori şi criza de conştiinţă morală şi spirituală a adus şcoala şi educaţia în faţa imperativelor lumii contemporane.

S-a considerat că dezvoltarea umană nu poate fi autentică fără pace, că pacea nu poate fi autentică fără respectarea drepturilor omului şi asigurarea libertăţilor fundamentale, că, la rândul lor, aceste libertăţi şi drepturi sunt iluzorii acolo unde domneşte mizeria, foametea şi analfabetismul. Aceste evoluţii l-au condus pe Aurelio Peccei la introducerea unui nou concept, acela de problematică a lumii contemporane.

Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educaţie dintre care: educaţia relativă la mediu (educaţia ecologică); educaţia pentru pace şi cooperare; educaţia pentru participare şi democraţie; educaţia pentru sănătate; educaţia interculturală; educaţia în materie de populaţie sau demografică; educaţia economică şi casnică modernă; educaţia pentru drepturile omului; educaţia pentru schimbare şi dezvoltare; educaţia pentru comunicare şi mass-media; educaţia nutriţională; educaţia pentru timp liber.

Noile educaţii s-au impus într-un timp foarte scurt, dat fiind faptul că ele corespund unor trebuinţe de ordin sociopedagogic din ce în ce mai bine conturate.

Educaţia ecologică este o orientare de bază a Noilor Educaţii, dintre cele mai îndelung şi temeinic fundamentate în procesul evoluţiei cunoaşterii umane, şi dintre cele mai bine structurate şi vertiginos dezvoltate în contemporanietate.

Aşa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, de cea morală şi estetică, de dezvoltarea aptitudinilor şi sentimentelor, de educaţia voinţei, este momentul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică prin care să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejată natura.

Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ atât şcolar cât şi extraşcolar.

O cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers didactic constă în pregătirea elevilor cu o concepţie şi conduită ecologică bună, obiectiv de mare actualitate şi importanţă pentru calitatea vieţii. Apărarea mediului înconjurător a devenit un exerciţiu de practică socială, iar şcoala trebuie să facă acest exerciţiu cu întreaga populaţie şcolară care „ mâine” va avea răspunderi mari şi concrete în gestionarea raţională a tuturor condiţiilor de mediu natural şi social.

Copiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini, motivaţia, angajarea şi instrumentele necesare pentru a acţiona, individual sau în grup, în vederea soluţionării problemelor actuale şi prevenirii apariţiei unor noi probleme. Prin obiectivele, conţinutul şi modul lor de organizare, activităţile de educaţie ecologică pun bazele formării intelectuale, morale şi estetice ale copiilor, le formează structuri de asimilare şi adaptare la mediu. Aşadar, educaţia ecologică reprezintă calea de a ajunge, prin cunoaştere, atât la înţelegerea cât şi la respectarea naturii înconjurătoare.

Verbul “a cerceta” poate avea mai multe înţelesuri, printre care: a căuta atent, a urmări, a investiga, a examina o problema, o idee, un comportament, o stare, a te întreba pe tine însuţi în legătură cu ceva neclar, şi a încerca să găseşti soluţii, să tragi concluzii pentru a-ţi clarifica acea problemă. În cazul nostru, al celor care educăm, identificarea unui fapt, a unei dileme pedagogice se poate numi provocare. De aceea, pentru a da sens provocării, educatorul îşi pune în practică cunoştinţele sale generale, atât psiho-pedagogice, cât şi logico-sociologice, ori de filosofie, statistică şi etică.

În decursul anilor de activitate cu elevii am constatat ca aceştia întâmpină probleme în ceea ce priveşte “relaţia” cu mediul înconjurător, observând că uneori conduita lor faţă de acesta lasă de dorit. Ei nu au formate anumite deprinderi legate de mediu, iar lipsa acestora va duce la formarea unor adulţi iresponsabili, lipsiţi de conştiinţa de a ocroti natura înconjurătoare. În scoală trebuie să se pună accent pe formarea conduitei şi conştiinţei faţă de mediu, astfel încât, după parcurgerea anilor şcolarităţii aceştia să discearnă care dintre acţiunile lor sunt sau nu benefice pentru mediul în care trăiesc.

Având în vedere că în planul de învăţământ educaţia ecologică nu are un loc propriu, adică nu apare ca şi disciplină obligatorie, acest lucru nu devine posibil de la sine. Adică educarea ecologică a elevilor se realizează prin implicarea lor directă în diverse activităţi desfăşurate în mijlocul naturii, întocmai pentru a observa, sesiza şi vedea “cu proprii ochi” care sunt problemele cu care se confruntă natura din cauza acţiunilor dăunătoare pe care le manifesta omul faţă de aceasta.

Copilul, pus faţă în faţă cu aceste probleme, prin observarea atenta a pădurilor defrişate iresponsabil de care nimeni nu s-a mai preocupat să replanteze, a ambalajelor din material plastic aruncate în apa sau pe marginea străzii, a peştilor morţi care plutesc pe râurile poluate, a gunoaielor pe care din păcate le vedem peste tot, a fumului negru care iese pe coşurile unor fabrici, poate trage nişte concluzii, îşi poate da seama că tot semenii lui, prin acţiunile lor, au făcut atât rău mediului.

De-a lungul timpului, lucrând cu elevii, am observat nu de puţine ori că aceştia nu au formate deprinderi elementare în ceea ce priveşte îngrijirea mediului în care îşi desfăşoară activitatea: în sala de clasă, în curtea şcolii, pe drum către casă, şi chiar acasă. Prin analiza comportamentului lor am sesizat că una dintre deprinderile neformate este aceea de a păstra mediul curat, o deprindere foarte importantă pe care trebuie insistat să se formeze de la cea mai fragedă vârstă. Copilului trebuie să i se întipărească în minte că doar păstrându-şi curat mediul în care vieţuieşte va reuşi să îşi păstreze sănătatea sa şi a celorlalţi semeni, dar şi pe cea a plantelor şi animalelor din jur.

De asemeni, o altă remarcă pe care doresc să o fac legat de conduita elevilor: nu au formată deprinderea de a îngriji plantele şi animalele din jurul lor, nu dau importanţă vegetaţiei din curtea şcolii, ba chiar au tendinţa să distrugă plante sau părţi ale acestora. Şi plantele din sala de clasă sunt neglijate, şi aş dori ca elevii mei să-şi formeze deprinderea de a le îngriji.

Alegerea temei a fost determinată şi de întrebarea: „Ce putem face noi, oamenii, pentru a ne împrieteni cu natura?” În cadrul lecţiilor de educaţie ecologică sau în cadrul activităţilor extracurriculare, am dirijat elevii, provocându-i să cunoască şi să ocrotească elementele mediului înconjurător şi să ia atitudine faţă de cei care încalcă regulile. Atitudinea faţă de natură este o problemă de cultură, de educaţie, de civilizaţie şi este datoria noastră, a dascălilor, să-i învăţăm pe elevi cum să ocrotească acest ” templu cu stâlpi verzi”.

Am mai remarcat faptul că elevii din ciclul primar nu reuşesc “să înţeleagă“ natura, nu apreciază frumuseţile acesteia, întâmpinând dificultăţi în descoperirea componentelor şi particularităţilor ei precum şi în ceea ce priveşte protejarea şi conservarea mediului înconjurător în scopul unei dezvoltări durabile a acestuia.

Entuziasmul copiilor în rezolvarea problemelor societăţii legate de distrugerea mediului, credinţa lor sinceră că pot schimba lumea, voluntariatul în slujba binelui transformă reguli simple în comportamente sănătoase şi eficiente de protejare a naturii. Natura reprezintă frumuseţe, linişte, culoare, armonie. Prin evitarea poluării vom reuşi să păstrăm natura aşa cum a fost ea creată, să permită o viaţă sănătoasă, trăită în cele mai bune condiţii.

Cercetarea mediului împreună cu elevii permite îmbogăţirea volumului lor de cunoştinţe, lărgirea orizontului ştiinţific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene şi modul cum acestea interrelaţionează şi de asemenea permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume şi viaţă.

Consider că implicând elevii în activităţi organizate, vor reuşi să îşi formeze anumite deprinderi legate de protejarea naturii, vor ajunge să cunoască îndeaproape mediul şi problemele cu care acesta se confruntă, vor reuşi să-i înţeleagă aceste probleme, şi în final să-l ajute să şi le rezolve. De aceea am conceput un plan de activităţi extracurriculare, în speranţa că, prin multitudinea acţiunilor legate de mediu şi de ocrotirea lui voi reuşi să completez lacunele elevilor în ceea ce priveşte educarea din punct de vedere ecologic.

În cadrul proiectului educaţional de activităţi extracurriculare pe care l-am implementat, activităţile practice desfăşurate cu elevii sunt diverse: activităţi de observare şi recoltare a unor elemente poluante (deşeuri din plastic, sticle, flacoane, pungi, ambalaje, cutii de conserve), activităţi practice de îngrijire şi amenajare a spaţiilor verzi (colţul naturii vii, grădina şcolii), amenajarea unei mini-gropi de gunoi ecologică, colecţionarea şi lecturarea unor texte cuprinzând curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, lecţii-excursii sau lecţii-plimbări, realizarea de compuneri şi desene, postere şi afişe pe tema contribuţiei copiilor la protejarea mediului înconjurător, realizarea unor experimente ce au în vedere demonstrarea rolului elementelor (apă, aer, sol) în creşterea şi dezvoltarea plantelor, în menţinerea vieţii pe Pământ, îngrijirea unor animale acasă sau la şcoală (peşti, pisici, păsări, hamsteri, etc.). În cadrul activităţilor am utilizat fişe, teste, imagini, chestionare atât pentru copii cât şi pentru părinţi, care vin în completarea constatărilor şi observaţiilor comportamentale făcute în situaţii concrete.

Problemele de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educaţia reprezintă o soluţie. Copiii sunt gestionarii şi consumatorii de mâine ai resurselor, iar aceştia îşi pot sensibiliza părinţii şi alţi membrii ai comunităţii la problemele de mediu. Când elevii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe sine şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp, afirmându-şi propriile valori şi realizând cât de mult contează acţiunile lor.

Autoarea

 

 

 

 

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie:

Clientii care au cumparat acest produs au mai cumparat si:

Coş  

Nici un produs

Livrare 0,00 lei
Total 0,00 lei

Coş Plăteşte