Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Gustul painii si al vietii


Gustul painii si al vietii


18,90 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

Din capul locului vreau să spun despre această carte că este un gen de roman mai puţin obişnuit. Deşi scurt ca întindere, împleteşte mai multe tehnici, iar în firul naraţiunii intervin numeroase schimbări de timp, de loc şi registru. Şi cu toate acestea nimic nu pare artificial. Totul curge armonios pentru că, în permanenţă, atenţia cititorului este îndreptată discret sau făţiş spre bătrânul Tudor, personaj şi narator în acelaşi timp. Acesta, în fiecare zi, la aceeaşi oră din seară frecventează un local din centrul unui oraş, servind o cină frugală. Cu înfăţişarea lui de „boem regalist” atrage atenţia a doi muşterii, indivizi tineri dar care sunt o dovadă că şi în epoca postdecembristă, anumite metehne securiste, în speţă urmărirea unor persoane, care sunt de fapt inofensive, nu a dispărut întru totul. Sau cel puţin aceasta era convingerea personajului. Hâtru, moşul le face jocul aparent celor doi tineri obscuri şi începe prin a le povesti totul despre sine, despre fapte, locuri şi oameni cu cea mai mare importanţă pentru el; despre propria viaţă, începând chiar cu... naşterea, eveniment pe care îl relatează cu farmec vecina de la o masă alăturată, apelând la povestirea în povestire. În evocare se foloseşte un limbaj cu arhaisme care ilustrează o stare de spirit, mitică şi religioasă, încă existentă în satul românesc al anului de graţie 1942: „Bărbaţii să iasă! Rămân în odaie femeile. Ele vor înteţi focul în vatră. Vor încălzi apa-n cazane de tablă, să fie ceva mai fierbinte ca ploaia de vară. (...) Aduceţi lămpile toate! Aprindeţi şi candela Sfintei...! Aduceţi ştergare, pânzăici şi oghialuri curate, săpun şi rachiul cu miere, ghinţura fiartă, foarfecele, ghemul cu aţă! (...) Forţează-te aşa cum ai merge... afară cu udul! (...) Cântă, roagă-te! Uite-l că vine! Mulţumim Ţie Doamne! Astfel cred că s-au petrecut faptele, pentru că aşa erau pe atunci cunoscute...” Despre părinţii lui aflăm că mama sa era casnică, iar tatăl, un „agricultor” plecat la război. Schimbarea dispoziţiei povestitorului de la vioiciune la o stare de melancolie prevede următoarea întâmplare nefastă. Poştaşul va sosi cu un plic pentru mama lui şi-l va înmâna rostind cuvinte ce vor cădea greu în inima ei: „al vostru a fost declarat, la apelul de seară, căzut vitejeşte, răpus de gloanţe duşmane ori dat dispărut spulberat de obuze!” Autorul creionează foarte bine momentele şi cucereşte cititorul îndeosebi prin zugrăvirea mai multor personaje extrem de pitoreşti. Unul, este desigur Tudor. Altele apar în anii sau imediat următori încheierii războiului, când satul românesc era populat de ţărani, „preceptori şi jandarmi” şi câteodată năpădit de ţigani „căldărari” cu „zlătăriţele” lor. Aşa este introdus „un nomad mustăcios, cu barba mai lungă  de-o şchioapă”, având un trecut spectaculos. Tatăl povestitorului. Un evadat din prizonieratul ruşilor. Lui Gheorghe Ungureanu îi reuşeşte de minune povestirea în ramă. Nu doar personajul principal este personaj-narator în povestirea moşului Tudor. Personajul cu aspect de harap ia rolul de povestitor şi în continuare construieşte el însuşi o povestire în ramă. Povestirea în povestire... are o formă personală la prozatorul Gheorghe Ungureanu, şi, dacă-mi este permis, aş asocia-o cu un termen din matematică: fracţii suprapuse. Personajele în jurul cărora gravitează naraţiunea sunt prilejuri pentru autor de a oferi informaţii despre istoria destul de recentă a României, începând cu cel de-al doilea război mondial şi până în perioada actuală. Comunismul este prezentat cu luciditate, dezvăluind atrocităţile dar şi anumite părţi bune, cum ar fi, spre exemplu, realizările din sistemul feroviar, energetic, industrial etc. Uneori discursul autorului este foarte tehnic şi inserează pagini de istorie şi reportaj, atunci când descrie în amănunţime marile şantiere din perioada comunistă sau oferind date tehnice despre autocamioanele româneşti. Însă acest roman de scurte dimensiuni nu este unul muncitoresc. El cuprinde dramele unor oameni care au trecut prin tot felul de furci caudine şi, datorită caracterelor puternice, au reuşit să supravieţuiască. Prin vocea bătrânului Tudor sunt prezentate capriciile istoriei dar şi micimea anumitor oameni. Prin limbajul lui adesea pigmentat cu bufonade, se subliniază ridicolul lumii. Cei doi tineri reprezintă un prezent şi un viitor incert şi, spre deosebire de ei, „moşul” Tudor tot timpul a urmărit să aibă un scop şi un rol în viaţă, de aceea el nu reprezintă doar trecutul, ci simbolizează deopotrivă un prezent cât de cât promiţător şi în ciuda vârstei înaintate, inclusiv speranţa pentru un viitor strălucit. Desigur, asta prin urmaşii săi, pentru că, chiar şi atunci când a recurs la compromisuri, în realitate nu a putut scăpa de sfatul bunicilor săi „monarhişti înnăscuţi”, testament pe care îl va transmite şi el mai departe nepoţilor: „Să nu crezi niciodată în promisiunile şi jurămintele ocârmuitorilor, dar mai ales în ceea ce spun despre alţii măscăricii politici ajunşi opozanţi ai puterii, pentru că roata aceasta, compusă din câteva spiţe, mereu se învârte încât nu ştii niciodată cine pe cine conduce! Şi-apoi, unul este gustul pâinii mâncată la masa politicienilor şi altul al celei ce-o au, dac-o   au, făuritorii tuturor bunătăţilor înfulecate de a tot stăpânitorii. Aşa că, nepoate, bagă de seamă! Cântăreşte de fiecare dată dacă e bine sau rău ceea ce faci, ceea ce spui, ce gândeşti: să iei sau să nu iei ce ţi se dă de pomană sau cu o camătă oarecare! (...) Nu da niciodată cinstea, virtutea ori cei şapte ani de acasă pentru o glorie care până la urmă poate deveni josnică!”

În principal, în cartea lui Gheorghe Ungureanu, este vorba despre „gustul pâinii” versus „al vieţii”, care într-o existenţă de om poate fi când amar precum fierea pământului, când dulce ca mierea.

 

Violeta SAVU

 

30 alte produse in aceeasi categorie: