Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Destine literare. Portrete si medalioane


Destine literare. Portrete si medalioane


28,35 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Chiscop Liviu
  • An aparitie: 2014
  • ISBN: 978-606-583-459-0
  • Pagini: 330

 

CUPRINS

 

-   Prefaţă...................................................................................3

 

 

DESTINE TRAGICE ÎN MITOLOGIA NAŢIONALĂ

 

·    Destinul tragic al unui artist interpret:

ciobanul mioritic.................................................................9

·    Destinul tragic al unui artist arhitect:

Meşterul Manole...............................................................17

 

DESTINE EXILATE

 

·     Un corifeu al Şcolii Ardelene:

Samuel Micu (Klein)........................................................27

·    Un ctitor al României moderne:

Mihail Kogălniceanu.........................................................31

-   Corespondenţa – „cea mai trainică

  operă a lui Kogălniceanu”..........................................33

-   Corespondenţa exilului postpaşoptist.............................37

-   Pe scena politică a ţării...................................................39

-   Corespondenţa unui ministru..........................................44

·    Un om al timpului său:

Ioan Heliade Rădulescu....................................................51

·    Un mesianic vizionar: Nicolae Bălcescu..........................57

-     Ctitor al limbii române literare.......................................57

-     Arta prozei lui Bălcescu în evoluţia

   estetică a limbii române..................................................60

 

DESTINE TRAGICE ÎN POEZIA ROMÂNEASCĂ

 

·    Un destin meteoric: Alexandru Sihleanu..........................67

·    Un poet sacrificat pe altarul iubirii de neam:

Mihai Eminescu................................................................71

-          Eminescu – victimă politică.........................................71

-          Cronologia unui destin.................................................73

-          Bătălia pentru Eminescu............................................113

·    Un poet damnat: Traian Demetrescu..............................121

·    Un poet al închisorilor comuniste: Radu Gyr.................125

-          Tabel cronologic.........................................................127

 

DESTINE ÎN DRAMATURGIA NAŢIONALĂ

 

·    Trei precursori ai teatrului istoric: B. P. Hasdeu,

Vasile Alecsandri şi Barbu Delavrancea........................137

·    Un dramaturg monodist: Alexandru Davila....................145

·    Un romantic întârziat: Nicolae Iorga..............................149

·    „Cazul” Ion Luca............................................................155

 

DESTINE FOLCLORISTICE

·    Simion Florea Marian – preot bucovinean şi

folclorist academician.....................................................165

·    George Murnu – un neegalat traducător

din mitologia greacă........................................................169

·    George Coşbuc: epopeea populară

între intenţie şi realizare..................................................171

·    Tudor Pamfile – un ofiţer pasionat de folcloristică........185

-     Debutul lui Tudor Pamfile............................................191

APOSTOLAT ŞI MECENAT

PE TĂRÂM SOCIAL-CULTURAL

 

·    Iacob Negruzzi – „naşul” Convorbirilor literare...........201

·    Un „poeta vates”- Constantin Mille................................203

·    Constantin Sandu Aldea – între literatură

şi direcţia Şcolii de Agricultură......................................207

·    Ion Luca – un neobosit animator cultural.......................211

·    Grigore Tabacaru – o viaţă închinată luminării

prin cultură......................................................................217

·     Titus Hotnog sau destinul frământat

al unui scriitor uitat.........................................................225

·    Nicolae Iorga – doctrinar de teatru

şi animator al mişcării teatrale........................................231

 

DESTINE PARALELE ÎN EPOCA INTERBELICĂ

 

·    Tudor Arghezi şi Lucian Blaga:

universul metafizic..........................................................249

·    Bacovia şi Arghezi:

itinerarii existenţiale paralele..........................................255

·    Ion Luca şi Nicolae Iorga:

afinităţi şi divergenţe......................................................267

 

DESTINE LITERARE ÎN „OBSEDANTUL DECENIU”

 

·    Bacovia şi Arghezi: poeţi martiri, supravieţuitori

ai naufragiului proletcultist.............................................275

·    Ion Luca – destinul postbelic..........................................285

·    Un premiant la Institutul Franţei:

Mihai Ralea.....................................................................295

 

INDICE DE NUME...................................................................305

 

CUPRINS.................................................................................325

 

 

 

O carte „la confiniile didacticii cu știința literaturii”

               

                 Remarcabil profesor de liceu, cu o solidă pregătire pedagogică, Liviu Chiscop, are o activitate publicistică și literară de aproape o jumătate de secol. Ne-am învecinat, uneori, semnăturile în paginile unor publicații școlare, îndeosebi în „Limba și literatura română” și am avut bucuria să colaborăm la alcătuirea unui manual de Literatură pentru copii, Editura Grigore Tabacaru, Bacău, 2000, a cărui utilitate a fost subliniată în recenziile ce i-au fost consacrate. În deceniile care au urmat, activitatea sa didactică și literară a înregistrat succese prin publicarea unor cărți, pe care reviste pedagogice și literare le-au comentat  elogios prin condeiul unor filologi universitari și critici literari de recunoscută competență.

                Cartea de față este, așa cum și-o definește autorul, la „confiniile didacticii cu știința literaturii”. Pentru unii, care nu au tangență cu școala și catedra de limba și literatura română, cuvântul didactic poate părea unul de minimalizare a importanței. Nu este însă așa, pentru că mari critici din perioada interbelică, profesori de liceu, au fost și autori de ediții școlare și manuale didactice; înțeleg prin expunere didactică un discurs critic sistematic, logic și limpede. O pagină de critică sau istorie literară din „clasicii” acestor discipline ale științei literaturii dovedesc convingător aceste caracteristici. Capitolul consacrat capodoperelor poeziei populare românești: Miorița și Meșterul Manole, intitulat Destine tragice în mitologia românească este exemplar din acest punct de vedere; la acesta    s-ar mai putea adăuga, având aceleași caracteristici Cronologia unui destin (Eminescu) și Tabelul cronologic ce însoțește prezentarea lui Radu Gyr.

                Destinele literare urmăresc într-o perspectivă diacronică, în cele opt capitole ale cărții, etape importante din istoria literaturii române, al căror specific se conturează prin scriitori emblematici, reprezentativi pentru perioadele respective. Deși le subintitulează „portrete și medalioane literare”, unele articole au dimensiunile unor studii și sunt veritabile restituiri literare. Portretele și medalioanele literare sunt ocazionate, de obicei, de aniversări și comemorări și de aceea ele nu-și propun să aducă neapărat interpretări originale, ci să rememoreze biografii exemplare, puse sub semnul unor caracterizări esențiale: Un corifeu al Școlii Ardelene (Samuil Micu), Un ctitor al României moderne (Mihail Kogălniceanu), Un mesianic vizionar (Nicolae Bălcescu). Nici în acestea nu lipsește accentul ce-i conferă personalității literare valoare și individualitate din perspectiva contemporaneității: din opera lui Kogălniceanu corespondența este partea cea mai rezistentă din punct de vedere literar; Nicolae Bălcescu ne apare ca un ctitor al limbii române literare, prin arta prozei sale istorice.

                Evocarea destinelor tragice se face într-o tonalitate cald-afectivă: Sihleanu este un „destin meteoric”, Traian Demetrescu, citat de Bacovia într-unul din poemele sale („Trec corbii, ah! corbii poetului Tradem”) este „un poet damnat”.  Două studii, din acest capitol, capătă valoare de „restituiri literare”, într-un pronunțat ton justițiar.    Un poet sacrificat pe altarul iubirii de neam: Mihai Eminescu reface ca într-un documentat și detaliat roman cronologic acea perioadă controversată din biografia lui Eminescu, 1883-1889. Două lucruri sunt de reținut din studiul lui Liviu Chiscop: programele și manualele școlare trebuie să cuprindă nu numai pe poetul Eminescu, ci și prozatorul de o surprinzătoare modernitate, anticipând modalități narative din proza contemporană, și gazetarul –, pe care-l numește cu convingere „cel mai mare ziarist din cultura română”. Liviu Chiscop, întemeiat pe contribuțiile biografice consacrate acestei perioade și datorate unor exegeți precum Theodor Codreanu, N. Georgescu, Tudor Nedelcea, conchide că Eminescu, gazetarul de la „Timpul” a devenit incomod și pentru politica versatilă a conservatorilor („Și mai potoliți-l pe Mihai Eminescu!”) care au căutat (și au reușit) să-l marginalizeze, iar prin tratamentul barbar și inadecvat al bolii sale i-au grăbit sfârșitul. Cu studiul despre Radu Gyr, autorul deschide o discuție despre poezia carcerală românească, un capitol important al liricii contemporane românești, al cărui reprezentant este acest „Homer al închisorilor comuniste”, și al cărui poem Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane este, fără exagerare, una din capodoperele poeziei patriotice și autorul are perfectă dreptate când consideră că ar trebui să-și ocupe locul cuvenit în manualele școlare de liceu.

                O mențiune aparte merită acele studii, portrete și medalioane literare, în care Liviu Chiscop se ocupă de scriitorii din zona Bacăului sau al căror destin biografic este într-un fel sau altul legat de acest oraș. Aici i se potrivesc cuvintele înțelepte ale cronicarului Neculce: „Și alte nume n-or fi știut istoricii străini, ca să le pomenească toate… Că mulți istorici străini… nu le știu toate câte se fac într-alt pământ. Tot mai bine știu cei de loc, decât cei străini”. Aici se remarcă acribia documentară a istoricului literar, cultul exactității. De altfel pasiunea pentru cercetarea acestor scriitori se vede și din mențiunea de la subsol că paginile respective fac parte din monografii în curs de apariție: așa sunt contribuțiile documentare referitoare la debutul folcloristului Tudor Pamfile, despre destinul frământat al unui scriitor uitat Titus Hotnog, despre viața și activitatea lui Grigore Tabacaru, închinate culturii, dar mai ales despre dramaturgul Ion Luca – un adevărat „caz” în literatura română; talent prolific și recunoscut în perioada interbelică, fire independentă, preferând singurătatea și izolarea în orașe de provincie, scriitorul a intrat după 1950, într-un con de umbră ce se întindea până la o nedreaptă uitare. Probabil că a contribuit la aceasta și temperamentul său incomod, pentru dramaturgii perioadei proletcultiste care nu-i suportau răbufnirile polemice și-l considerau un dramaturg desuet. Îmi amintesc că prin anii ’60 într-o revistă literară am citit o epigramă care sugerează cât de inadecvată era judecata critică aplicată dramelor istorice ale lui Ion Luca: „Ai fi un dramaturg perfect/ Căci ai în mâini două a tale/ Te cheamă Ion, te cheamă Luca/ Dar nu te cheamă Caragiale”.

                Contribuțiile biografice sporesc în semnificații prin utilizarea paralelei literare. Acestea sunt de asemenea, pagini în care limpezimea disocierilor și afinităților este pregnantă. Aspectele biografice din destinul dramatic al lui Ion Luca sunt urmărite și în alte secțiuni ale cărții – ca „neobosit animator cultural”, sau avatarurile biografice din perioada postbelică și capătă o semnificație aparte prin paralela cu N. Iorga, afinități și divergențe. Cu proteica sa personalitate, N. Iorga a exercitat o influență decisivă asupra dramaturgului Ion Luca: în primul rând prin pasiunea cultivării teatrului de inspirație istorică (istoria antică, universală și mai ales națională), înființarea unor instituții culturale sau teatrale menite să contribuie la culturalizarea maselor în perioada interbelică. În fond, Ion Luca îl urma pe marele istoric, pe cărturarul enciclopedic în câteva direcții pe care Liviu Chiscop le subliniază și care n-au prea stat în atenția istoricilor literari: precursor al teatrului de amatori, al teatrului în aer liber (la Universitatea din Vălenii de Munte), doctrinar de teatru și chiar regizor, după mărturiile unor actori și oameni de teatru. Paginile acestea ale lui Liviu Chiscop se situează alături de acelea ale lui Valeriu Râpeanu, unul dintre puținii admiratori statornici ai dramaturgului Ion Luca, având convingerea că postumitatea îi va fi mai fortunată decât anii de început ai proletcultismului.

                Există între aceste capitole subtile legături și prelungiri. Destinele tragice din poezia românească (Alexandru Sihleanu, Traian Demetrescu, Mihai Eminescu, Radu Gyr) le reîntâlnim în „obsedantul deceniu”, după sintagma caracterizantă și faimoasă a lui Marin Preda – prin prezentarea lui Bacovia și Arghezi ca poeți martiri, supraviețuitori ai naufragiului proletcultist, poeți prezentați și ei prin revelatoare „itinerarii existențiale paralele”.

                Pentru completarea tabloului acestor destine literare, urmărite aici doar într-o succintă enumerare, să adăugăm dramaturgia națională: B. P. Hașdeu, Vasile Alecsandri și Barbu Delavrancea; dramaturgul monodist, expresivă caracterizare pentru Alexandru Davila, autorul unei singure drame istorice  –  și mai ales Nicolae Iorga – a cărui dramaturgie este pe nedrept trecută în planul secund al uriașei sale opere istorice; să urmărim „destinele folcloristice”  (S. Florea Marian, George Murnu, George Coșbuc și Tudor Pamfile) sau acei cărturari care s-au ilustrat „prin apostolat și mecenat pe tărâm social-cultural”: Iacob Negruzzi, C. Mille, C. Sandu Aldea ș.a., reînviați prin expresive medalioane literare care evidențiază patriotismul lor pilduitor și actualitatea unor convingeri literare și culturale.

                Destine literare este cartea unui profesor-scriitor, care stăpânește modalități variate de expunere istorico-literară și cuprinde nuclee ale unor exegeze mai ample pe care, suntem convinși, Liviu Chiscop le va publica în următorii ani.

                                                                               Ion BUZAȘI

 

30 alte produse in aceeasi categorie: