Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Bacovia in revista ATENEU 1964-2014. Studiul introductiv si bibliografie


Studiul introductiv si bibliografie


24,09 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Chiscop Liviu
  • An aparitie: 2014
  • ISBN: 978-606-583-497-2
  • Pagini: 160

 

Prefaţă

JUBILEU BACOVIAN

 

Fenomenul Bacovia este departe de a se fi epuizat. Semnalam, chiar în acest an, apariţia variantei româneşti a lucrării comparatistice a Laurei Cheie (fiica eminentului critic şi istoric literar timişorean Iosif Cheie-Pantea), Die Poetik des Obsessiven bei Georg Trakl und George Bacovia, teză de doctorat susţinută la Universitatea Innsbruck (Austria), în anul 2000 şi tipărită la Salzburg, în 2004. Iată că, tot în 2014, cercetătorul băcăuan Liviu Chiscop propune Editurii Rovimed Publishers din Bacău o consistentă operă documentară, Bacovia în revista „Ateneu” – 1964-2014 – Studiu introductiv şi bibliografie. Cunoscătorii ştiu că nu e prima încercare bacoviană a lui Liviu Chiscop, autorul fiind demult ancorat în bacovianologie: George Bacovia. Biobibliografie, cu un Cuvânt înainte, de prof. univ. dr. Dan Simonescu, 1972; Paharul cu otravă. Adevăr şi ficţiune despre destinul lui Bacovia, cu o prefaţă, de Daniel Dumitriu, 1999. La acestea, putem adăuga şi Grigore Tabacaru. 1883-1939. Biobibliografie, cu un Cuvânt înainte, de conf. univ. dr. Ioan Dănilă, 2008. Spre deosebire de alţi scriitori, Bacovia nu a dus lipsă de bune cercetări bibliografice, cea mai amplă fiind aceea a Marilenei Donea (George Bacovia. 1971-2001. Biobibliografie, Bacău, Editura „Corgal Press”, 2001).

Cartea de faţă are însă o structură şi o semnificaţie aparte, restrângându-se la tot ce a făcut revista Ateneu pentru Bacovia, de la apariţie (1964) şi până astăzi, timp de jumătate de secol. Şi ceea ce a realizat este de-a dreptul impresionant. E chiar ideea dominantă a lucrării lui Liviu Chiscop, fenomen revuistic demn de acela pe care-l numim bacovianism. Documentarea propriu-zisă, transpusă după regulile ştiinţei bibliografice, organizată în patru părţi, vizează publicarea de poezii şi proze inedite, interviuri cu Bacovia, traduceri în franceză, engleză, italiană, germană şi latină, desene ale poetului (prima parte). Partea a II-a cuprinde: referinţe despre personalitatea poetului, despre opera literară şi plastică, apoi, referinţe ale criticilor, dar şi ale scriitorilor, în genere, studii şi articole despre receptarea operei, despre ediţii, traduceri, cronici şi recenzii apărute în volume. Partea a III-a se ocupă de manifestări omagiale postume, iar a IV-a – include necesarul Indice de nume, oglindă finală a cărţii.

Dar cercetarea lui Liviu Chiscop ar fi rămas doar la nivel documentaristic (acesta, desigur, foarte necesar, ca obiect central de interes), dacă nu s-ar fi întregit şi cu un amplu Studiu introductiv, de aproape 30 de pagini. Demonstraţia autorului ne aduce la imaginea singulară a unei publicaţii care a contribuit esenţial la resuscitarea interesului public pentru un mare scriitor intrat în umbră în anii deceniului proletcultist. Fireşte, nu e vorba de întreţinerea artificială a unui cult, fiindcă toate demersurile se fundează organic pe singularitatea canonică a poetului, lucrătoare nu numai pentru poezia românească. Numeroasele monografii, studii, articole etc. care s-au scris despre Bacovia după 1960, în toată ţara, arată de la sine că autorul Plumbului este un fenomen de importanţa valorilor prime ale culturii româneşti şi europene. Numai că, în această efervescenţă bacoviană revista Ateneu a fost şi este focarul, axis mundi a bacovianologiei. Aceasta e chiar povestea pe care ţinteşte să ne-o dăruiască lucrarea lui Liviu Chiscop. Voi zăbovi doar asupra câtorva dintre argumentele sale.

El constată, mai întâi, că între 1956-1965 au existat minore progrese în valorificarea critică şi editorială a lui Bacovia: doar 28 de titluri în periodice, cu tendinţa chiar de scădere a interesului pentru scriitor, după 1960. Cea mai importantă scriere rămânea teza de doctorat a Svetlanei Matta, din 1958, apărută însă în străinătate, la Zürich, în franceză, şi rămasă necunoscută în ţară până în 1971, când Constantin Călin o semnalează şi traduce primele fragmente. În august 1964, se produce însă „minunea”: în atmosfera deschiderii politice şi culturale începute sub Gheorghiu-Dej şi continuate sub Ceauşescu, băcăuanii iau iniţiativa înfiinţării revistei Ateneu, care se declară continuatoarea şi legatara spirituală a Ateneului cultural, publicaţia scoasă de G. Bacovia şi de Grigore Tabacaru între 1925-1928. Se împlinea, şi în acest chip, năzuinţa generaţiei ’60 de reînnodare a tradiţiei culturale interbelice cu ceea ce istoria literară va numi neomodernismul şaizecist. La apariţia Ateneului, Eugen Jebeleanu va invoca „umbra tutelară a marelui Bacovia, genialul fiu al Bacăului”, iar Constantin Călin, în primul articol, va scrie: „Farmecul statornic al operei bacoviene rezidă în înalta ştiinţă a autorului de a crea, printr-o remarcabilă economie de cuvinte, adevărate stări poetice. Laboratorul său are dimensiunile celui ale creatorului popular. Poezia se şlefuieşte în timp, se cristalizează în retortele memoriei. Taina sugestiei nu e desprinsă din lecturile poeţilor străini, cum s-a încercat să se arate, ci din cercetarea pasionantă a creaţiei literare populare şi a celei eminesciene.”

Început fericit, căci tânărul critic de atunci va deveni, peste decenii, bacovianologul nr. 1 al criticii şi istoriei literare româneşti, prin vastitatea şi acribia cercetării. Astfel, Bacăul va deveni, şi din acest punct de vedere, centrul bacovianismului postbelic, la care s-au raliat critici şi istorici literari, poeţi, artişti plastici, muzeografi etc. Faptul că revista a întreţinut interesul studiilor bacoviene a stimulat critici şi creatori din toată ţara, unii dintre ei publicându-şi capitole din monografiile dedicate scriitorului chiar în revista Ateneu: Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Petroveanu, Constantin Călin însuşi, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Constantin Trandafir ş.a., nemaivorbind despre diverşii colaboratori de prestigiu, tot pe teme bacoviene, ca Al. Husar, Edgar Papu, Ion Caraion, Constantin Ciopraga, Gh. Bulgăr, Ioan Constantinescu, Florin Mihăilescu, Elvira Sorohan, Mihai Drăgan, Mariano Baffi ş.a. Eu însumi am publicat în Ateneu, încă din anii ’70-’80, nuclee din viitoarea carte şi teză de doctorat Complexul Bacovia (ediţiile din 2002, 2003). Revista a dedicat numere aniversare, integral, poetului: 1966 (la 85 de ani de la naştere şi 50 de la moarte), 1971 (90 de la naştere), 1981 (centenarul) etc. Din 1966, redactorul-şef de atunci, Radu Cârneci, a anunţat că, pe frontispiciu, vor apărea numele G. Bacovia şi Gr. Tabacaru, ca întemeietori. S-a dus, apoi, tot de atunci, bătălia pentru recuperarea Casei Memoriale, inaugurată abia în 1971, cu ocazia primei ediţii a Festivalului literar-artistic „G. Bacovia”, cu periodicitate la doi ani. Acest an, de mare încărcătură, a determinat schimbarea numelui străzii Moineşti în „G. Bacovia”, schimbare repetată şi în ce priveşte numele Liceului unde a învăţat poetul, toate încununându-se cu dezvelirea celebrei statui, opera lui Constantin Popovici.

Liviu Chiscop ne oferă şi grăitoare statistici, ca, de pildă, cea privind numărul poeziilor omagiale dedicate poetului, în total, în toată ţara, 107, dintre care 58 apărute în Ateneu. În 1966, au apărut, în revistă, 22 de articole despre Bacovia, câte se publicaseră între 1958-1965. În nr. omagial din 1971, s-au tipărit 49 de contribuţii etc. Desigur, şi limbajul statisticii devine grăitor pentru amploarea fenomenului Bacovia, la Ateneu. Autorul nu se opreşte doar la acest nivel, ci încearcă şi o diversificare valorică a contribuţiilor, remarcându-le pe cele substanţiale, care au făcut carieră în exegeză.

În ansamblu, Liviu Chiscop ne oferă o cercetare meritorie, de primă importanţă pentru istoria revistei Ateneu şi pentru făuritorii ei în jumătate de secol (de la George Bălăiţă, Constantin Călin, Radu Cârneci, Sergiu Adam, Ovidiu Genaru, George Genoiu, Vlad Sorianu, Calistrat Costin până la cei de astăzi, în frunte cu Carmen Mihalache şi tinerii Marius Manta şi Adrian Jicu), ca şi pentru istoria criticii şi istoriei literare româneşti.

Theodor CODREANU

 

30 alte produse in aceeasi categorie: