Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Autumnale


Autumnale. Poezii


14,45 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

PREFAŢĂ

Cu volumul Autumnale, poeta Luminiţa Săndulache marchează un moment de profundă maturitate artistică, întrucât forma şi fondul poeziei se contopesc într-o perfectă melancolie sub semnul dureros al trecerii:

Sunt frunză trecătoare

purtată de vânt

şi-n mine ard

toate iubirile

acestui pământ.

Toamna îmi toarnă

picuri grei peste ie,

iar eu cat aşa,

în doară,

să m-atârn de veşnicie.

                                       (Sunt frunză trecătoare)

Metafora-centrală a volumului o reprezintă frunza, simbol concomitent al vieţii şi al morţii:

Stau frunză-n copac

şi mi-e drag

de sus, să privesc

pământ românesc.

Stau frunză-n copac

şi suspin,

curând am să cad,

abia mă mai ţin.

( Stau frunză…)

Bineînţeles că în volum se împletesc şi temele predilecte ale poetei, dragostea de neam şi de ţară, constante eterne ale liricii sale:

De n-ar fi Toamna,

ce m-aş face?

Eu codrii cum

i-aş îmbrăca

cu ia noastră românească

de-a pururi colorat-aşa?

( De n-ar fi Toamna)

sau inevitabilele aluzii militare:

Mă-nvăluie Toamna

în braţele ei,

pe umeri mi-aşează

frunze căzute de tei.

Ce grade măreţe!

Mă simt mareşal…

( Vorbeşte-mi de Toamnă)

Dar, simbioza perfectă cu anotimpul autumnal se realizează în deplin acord cu eul liric personificat:

Vino, Toamnă,

să ne mai iubim

măcar o dată,

exact ca atunci

când erai fată.

Să te dezbrac încet

de rochia de frunze

şi să te culc uşor

pe muşchiuri lăuze.

Să-ţi muşc buzele,

însângerându-le fin

şi să le storc puternic

ca strugurii-n lin.

Să te îndoi din coapse

peste câmpii arse

şi să te mai simt

zvâcnind,

tot poame strivind…

( Vino, Toamnă!...)

Dincolo de sentimentalismul ei puternic, în poezia Luminiţei Săndulache se ascunde o artistă de o mare forţă lirică, o permanentă rebelă, în luptă eternă cu dramatismul vieţii cotidiene, o învingătoare de-a pururi prin gravitatea ideilor şi a veşmintelor stilistice corespunzătoare:

M-ai tot zidit

mereu de vie

deşi-ţi spuneam

adesea

că zidul

nu prea-mi place mie.

M-ai tot zidit

cu tot cu prunc,

de-aceea eu

din viaţa-mi

te alung.

Nu-mi trebuie-a ta

jertfă,

nu-mi trebuie-a ta milă,

tu eşti acelaşi criminal

de care îmi e silă.

Am spart tot zidul

şi-am ieşit

şi din zidirea ta

n-a mai rămas nimic.

Eu nu sunt Ana,

nu-s căinţa,

eu sunt întotdeauna

biruinţa.

Pe meşterul din tine

l-am ucis,

iar din zidirea ta

a rămas vis.

( Zidirea)

Poetă în toată puterea cuvântului, prozatoare la fel de talentată, critic literar de excepţie, dar mai cu seamă strălucit ofiţer de presă militară, Luminiţa Săndulache îşi face întotdeauna datoria cu multă seriozitate şi cu deplina convingere că scrie pentru Toamna aceea târzie…

                                                   Prof. dr. Luminiţa Săndulache

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie: