Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Patria a priori


Patria a priori


0,00 lei cu TVA

Disponibilitate: Acest produs nu mai este în stoc

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

Volumul de față adună cele mai frumoase poezii patriotice din opera autoarei, fiind axat pe motive aferente acestei teme: satul, țăranii, drapelul, casa părintească, Dunărea, Carpații, Marea, Delta, eroii neamului…

Titlul volumului, "Patria a priori" ( Patria înainte de toate) indică, fără nici un fel de rezervă, domeniul de referință: Serviciile Secrete, motiv pentru care poeziile patriotice deschid ceremonios volumul:

 

Dă-mi mâna ta

să ți-o sărut,

Țară a mea,

să nu te uit !

 

( Dă-mi mâna ta!)

Identificându-se până la dăruirea supremă cu țara, Luminița Săndulache își cântă iubirea măreață, unică și eternă, devenind astfel ființă din ființa neamului său:

Tu să m-aștepți

prin lanurile-nalte

și să plutim

prin grâne calde,

să ducem cerului solia

că ne-am născut

în România !

(Tu să m-aștepți!..)

De la concret, se trece la fel de ceremonios către abstract,  metaforele și simbolurile purtând grăbite pașii celui inițiat către "o altfel de țară". Versul este cât se poate de încifrat și plin de sugestii:

 

Eu vin dintr-o lume

în care

oamenii sunt altfel de oameni;

cu sufletul lor de aborigeni

ei nu seamănă deloc

a pământeni…

(Eu vin …)

 

Abordată dintr-o perspectivă cât se poate de romantică, poezia patriotică îmbracă perfect motivele cele mai sugestive în vederea simbolisticii, adesea, cu conotații erotice:

 

Ascultă glasul apei și mă vei auzi…

Eu sunt picătura ce-ascunde taina Mării Negre,

Ascultă glasul cerului și mă vei auzi,

Eu sunt cântecul zefirului adiind  prin noapte…

Ascultă glasul focului și mă vei auzi,

Eu sunt flacăra ce arde în inima țării.

Ascultă glasul pământului și vei înțelege

Că-ntreg Universul îmi aparține…

 

                       ( Ascultă !...)

 

Toate cele patru motive bachelardiene: pământ, aer, apă, foc se asociază într-o sinestezie perfectă de imagini vizuale și auditive în vederea sublimării prin trăirea incandescentă a dragostei supreme față de țară. Folosind tehnica gradației și, îmbinând-o armonios cu cea a paralelismului sintactic, poeta realizează tablouri incandescente, de "ardere" supremă pe altarul jertfei de Patrie:

 

Când vei ști,

cât de adâncă e marea,

Când vei ști,

cât de albastru e cerul,

Când vei ști,

cât de strălucitor e soarele,

Când vei ști,

cât de verzi sunt brazii,

când vei ști,

cât nisip e pe plajă

și cât aer în holde…

Când vei ști,

cât purpuriu ascunde în el apusul,

Când vei ști,

cât de artistic sunt

brodate iile noastre

și cât de vânjoși sunt

flăcăii noștri,

atunci

și numai

atunci, vei ști

cât de mult te iubesc!...

                              (Patria)

            Invocându-l pe marele său predecesor, Nichita Stănescu, poeta îi cere, prin vers "măiastru", s-o conducă spre cunoașterea supremă:          Și-am zis verde

de albastru

și-am pus șa

pe cal măiastru

pân' la tine să ajung

 printre stele, s-ard pe rug.

                                             ( Și-am zis verde)

Substitute aflate într-o permanentă relație biunivocă, Poezia și Patria devin simboluri ale artei poetice perfecte: Dați-mi mereu

dreptul la Poezie,

Dați-mi întotdeauna

dreptul la Veșnicie…

Dați-mi timp

să nu mor,

Dați-mi răgaz

să mai ador

salcâmii din Frența

care-mi așteaptă

prezența,

sălciile de la Cernu

și cerul, subalternu'…

                                                   (Dați-mi!…)

 

"Pământ străbun", legănat de "glas de bucium", pământ  de care poeta se leagă "prin tainic legământ", Patria devine locul geometric al întregii sale creații artistice, temă prioritară celorlalte două, abordate cu același talent artistic, dragostea și moartea:

 

Stă luna atârnată într-un pom,

Sub blănuri de țărână, grâul încolțește

Și-l ascultăm tăcuți cum crește

Și ne iubim pământul românește.

 

Fără a avea pretenția de a fi elucidat vasta și delicata temă a poeziei patriotice, de care cei mai mulți dintre confrații săi se rușinează și se sfiesc adesea, deși nu se vrea câtuși de puțin poetă, Luminița Săndulache scrie "scurt", atunci când nu are suficient timp să  scrie "lung", dar scrie cu responsabilitate maximă și nu fără un oarecare talent artistic, în ciuda faptului că mesajul său este întotdeauna de factură transliterară: "Mie nu-mi este și nu-mi va fi niciodată rușine să scriu poezie patriotică, dragii mei români, de pretutindeni !"

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie: