Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Pe cuvantul meu de caine


Pe cuvantul meu de caine


9,90 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Rang Violeta
  • An aparitie: 2016
  • ISBN: 978-606-583-633-4
  • Pagini: 125

      Această carte vă este adresată vouă, copiilor, cărora bănuiesc că vă plac toate animalele. Şi cum fiecare dintre ele au un anumit comportament, este suficient să le urmăriţi cu atenţie şi nu după mult timp veţi descoperi că puteţi comunica cu ele pentru că graniţa dintre adevăr şi fantezie este uneori foarte mică.

 Cartea mea se adresează în primul rând vouă dar, mai ales, acelora dintre voi care, găsind din întâmplare un animal, ar dori să îl aducă în casa lor. 

Nu uitaţi că orice vieţuitoare are nevoie de îngrijirea dar, mai ales de dragostea voastră.

autoarea


Mămica Puf

 

           Violeta, alintată de către membrii familiei și prieteni cu apelativul MĂMICA PUF, a trăit alături de tovarășul ei de viață, care era de meserie biolog și, pe lângă alte pasiuni, îndrăgea mult și pescuitul și vânătoarea.

          Iubea și ea natura foarte mult, dar serviciul și gospodăria cu doi copii o țintuiau mai mult acasă. Nu i-a rămas decât plăcerea de a urmări motanul, cățeii și alte diferite lighioane aduse de soț din peregrinările sale, parcă nesfârșite, în natură.

           Ochiul său atent, precum și grija pentru existența acestor oaspeți au reușit să surprindă aspecte de viață pe lângă care mulți dintre noi trec nepăsători. Citind cartea se pot învăța multe despre lumea celor care nu cuvântă.

Catălin Rang


       Îngereasa Violeta ascundea în bobocul zâmbetului, mereu în proaspăt, propriul miracol - mai avuție decât avuția: primise în dar Iarba Fiarelor. Comunica, bănuiam asta, cu florile, gâzele, aripatele și, fiindcă erau nelipsiți casei, cotoșmanii, papagalii și purtătorii de ham-ham.  Comunica, în stare de greație, pe arpegiile copilăriei comune. Și abia târziu, prea târziu, am înțeles că Iarba Fiarelor, la Violeta Rang, era Iubirea.

Aurel Brumă

Pe cuvântul meu de câine! 

    Sunt de câţiva ani în casa “părinţilor” mei şi trebuie să recunosc că mă simt foarte bine în preajma lor, mai ales că am o mulţime de amintiri.

Aveam o lună şi jumătate când “le-am călcat pragul casei” şi cred că, aşa mică cum eram, eram foarte drăgălaşă. Eram neagră şi cred că şi de aici mi se trage numele de Mura. Toţi erau mari, se învârteau în jurul meu, dar oricât de dragă le-aş fi fost, tot mă dădeau cu nasul pe covor în locul în care . . . ştiţi voi, cam ce putea să fie.

Ei, acum am învăţat tot ce le place!

La început mă duceau în lesă, făceam în iarbă ceea ce ei aşteptau de la mine, apoi fuga mă băgau în casă.

Cum să fac rost  însă de o nouă plimbare? În clipa în care îi vedeam cu găleata de gunoi în mână, pricepeam că este rost să mă strecor afară la joacă. Atunci începeam să sar în sus, să fac tururi răscolind covoarele. Ştiam că-i dau gata! Le plăcea foarte mult figura cu săritul, iar tumbele mele îi convingeau cel mai mult, mai ales că “mama” nu era prea mulţumită de zburdălnicia mea şi imediat insista pe lângă cel ce avea de gând să iasă. Ce să fac? Mă descurc şi eu cum pot!

Cel mai mult însă îmi place să merg la vânătoare, mai ales că “tata” mă laudă la toată lumea că am nas bun, că sunt perseverentă, că îmi place să fac aport şi că sunt foarte ambiţioasă.

Cum să nu fiu ambiţioasă dacă el merge la vânătoare luând-o şi pe nesuferita aia de Boni, un brac german cu păr sârmos, care nu are nici măcar un an, care calcă peste urme ca proasta şi care pe deasupra mai are şi pretenţia de “câine de vânătoare”? Hm! Nu înţeleg cum de nu pricep stăpânii ăştia nimic!

Câteodată mă amuz cânt tata şi mama rămân uimiţi de puterea mea de înţelegere. Ei nici până acum n-au priceput că le citesc până şi gândurile.

Pe cuvântul meu de câine !

Ce, eu nu-mi dau seama când mama este supărată şi tata nervos? Oho!

Când mama este supărată, trebuie să umblu cât mai puţin prin bucătărie, iar când tata este nervos trebuie să stau cât mai lipită de pământ şi să fac eventual un “daun” perfect. Ştiu că asta îl mulţumeşte grozav. Şi astfel, sunt singura din casă care-i face ceva pe plac! Nu ştiu, zău, oamenii ăştia au nişte comportamente foarte bizare! Noroc că am avut...

30 alte produse in aceeasi categorie: