Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Ingeri si demoni


Ingeri si demoni


19,00 lei cu TVA

Disponibilitate: Acest produs nu mai este în stoc

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

Mă întorc rar acasă, spun acasă, dar locurile nu mă recunosc. Chipul meu de acum nu înseamnă nimic pentru drum, pentru gard, doar ultimul corcoduş plantat de tata înainte de-a pleca spre şosea îşi înclină uşor crengile să pot trece cu ifosele mele străine. Trebuie să aştept puţin, cu toate simţurile amorţite, ca o pasăre nemişcată în palmele văzduhului, să acumulez energie, să prind puteri să pot înainta dincolo de poarta tulburării din ochii mei şi să mă scufund într-acel fior de veşnicie unde s-a adăpostit, vrăbiuţă speriată, copilăria mea.

Un tumult de imagini, sentimente de-o puritate strălucitoare, umbrele oamenilor ce nu mai sunt se petrec prin faţa ochilor ca nişte pelerini fără căpătâi, rătăciţi de ţelul călătoriei lor. Mă simt o rană deschisă peste care plouă toată sarea acestei vieţi!

Primul impuls de a scrie despre copilărie a venit pe neaşteptate într-o zi oarecare, semnele schimbării apăruseră, sporadic, demult. A venit ca o răcoare, ca o limpezire după o perioadă de încercări personale. Mă învârteam într-un spaţiu orb, într-un zgomot aproape surd, cu ecou de lanţuri, îngrădită de griji mărunte, pierzând zilnic viaţa în gălăgia ei. Griji inutile, obsesii, sclavă gesturilor mărunte să fiu utilă, să fiu plăcută, să nu care cumva să-mi pierd acest statut, cu greu obţinut, de a fi în rândul lumii.

Dezideratul mamei, atât de des invocat, probabil preluat ca un automatism. Dar lumea după ce m-a consumat, efectiv, mi-a ejectat personalitatea fragilă ca pe sâmburele unui fruct neplăcut la gust. La început am identificat neliniştea şi nemulţumirea cu nume de oameni, ca pe ceva personal, m-am înverşunat îndreptăţindu-mă, căutând vina în afara mea. Apoi mi-am răscolit lăuntrul stârnindu-i stihiile, n-am ştiut cum să le aşez la loc, precum ucenicul vrăjitor. S-a cutremurat pământul inimii mele, s-au scuturat norii grei, fulgerele au mistuit ogoarele până la mirişte. Nimeni nu mă putea ajuta, singură în mijlocul vârtejului, cu inima carne vie, fiecare picătură de ploaie ca un cui bătut în ea, vase sparte, prin cele cinci simţuri elementare simţeam cum se goleşte viaţa şi, prin întreaga mea fiinţă, mirişte arsă, prin mii de paie goale urla pustiul. Acolo, în mijlocul dezastrului, am văzut-o pe ea, aşa cum ieşea în curte, odată cu lumina soarelui după furtunile de vară, cu ochii mari scrutând miracolul vieţii fără de sfârşit, făcându-mi semne prietenoase, plină de speranţă, copilăria mea!

Încă din prima copilărie m-am împotrivit ordinii prestabilite de cei mari, vieţii tradiţionale, în general, ce părea să-mi fie deja trasată. Am refuzat să stau la grădiniţă, am refuzat să mănânc şi să dorm cu ceilalţi copii, am spart intenţionat căniţele aduse de-acasă şi-mi potoleam setea controlându-mi respiraţia aerului de pedeapsă, sub dudul din curte, unde eram trimisă să-mi ispăşesc răzvrătirea. De acolo am încercat, de multe ori, să evadez, am reuşit doar o singură dată cu un preţ ruşinos, mi-au rămas chiloţeii agăţaţi în sârma ghimpată a gardului. Auzisem că nu e bine să ai gânduri multe şi neînţelese, că asta înseamnă să fii posedat de diavol. Dar eu aveam, ce să fac, închideam ochii, îmi astupam urechile totuşi gândurile mă asaltau din toate părţile şi nu scăpam de ele. Să mă uşurez de povara gândurilor atribuiam altei persoane condiţiile mele de existenţă şi mie pe-ale ei. Mă doream vieţuind în orice fiinţă mă devansa spaţial, măcar o clipă să fiu fetiţa aceea, care ştie să decupeze corect poza unui porumbel sau, mai bine, să fiu liberă ca pasărea cerului, să nu dau socoteală nimănui pentru unghiile muşcate din carne, pentru neastâmpărul picioruşelor sau părul mereu ciufulit. Uneori aveam impresia că sunt şi dincolo de mine, o pulbere care se înalţă, irump cu creştetul pânza albastră a cerului şi mă cuprinde un sentiment de linişte, de nostalgică întoarcere acasă.

Plouă, apa curge şiroaie pe geam, dincolo văd curtea noastră, aşa cum erau dispuse atunci scândurile gardului, încă noi. Printre ele, străbătând vegetaţia amestecată din grădiniţă, razele soarelui îşi cheamă pruncii rebeli să se joace cu zulufii mei, aurindu-i. Acea sălbăticie fără rigoare pe dinafară sublima spaţiile superb organizate din visele mele, cu interioare decorate festiv, cu obiecte de artă şi bijuterii, cu foşniri delicate de mătase. Alături, motanul Mizilic îşi învârte coada printre amintiri, aşteptăm, amândoi, scârţâitul portiţei, uneori cu speranţă, alteori cu groaza să aud, din nou, chemarea insidioasă, după care se pierde totul într-o ceaţă confuză. Vârtej de memorie, anotimpurile se amestecă, ce-nseamnă asta Doamne? Durerea în jurul buricului, mi-au îngheţat tălpile, respiraţia şuieră, miros puternic de tutun şi alcool, tot o să-l spun, să vadă el, când se întorc părinţii... şi-apoi n-am vrut să fie aşa, tata înjură, mama plânge, capul fratelui meu se bălăbăne... Cică vinul din beci s-a scurs, atâtea vorbe fără rost, ce s-a făcut e bun făcut, cuvântul grajd cu rezonanţă de pedeapsă, acolo o să dormi! Butoi, cep, ce vă trebuie vouă ţigări, grijania voastră, dacă te mai prind că ăla al lui văru... iarnă, adolescenţi imberbi cărora abia le mijise mustaţa au venit la noi, când părinţii erau plecaţi, să facă repetiţie la irozi, fratele meu având rolul lui Irod împărat. M-au ameninţat din spatele coifurilor zorzonate din hârtie creponată, cu săbiile lor de lemn, să nu spun părinţilor că fumează, au făcut repetiţia în beci lângă butoiul de vin. Tot iarnă şi ger, mare jale în curte, ne-a murit porcul, să n-avem haznă la masa de Crăciun, nu ştiu de ce toţi câinii din sat urlau. Tata m-a luat în căruţă să stau înaintea cailor când descarcă rămăşiţele porcului la puţul sec. A înjurat în barbă c-a plătit căruţa de la colectiv cu 10 lei şi săraca bunica a fost nevoită să dea, pe nimic la C.A.P., mândreţe de cai albi. Îi ştiam din poveştile lor dar ce nu ştiau ei, ci numai eu, caii albi se întorceau primăvara, alergam împreună toată noaptea iar dimineaţa se deghizau în flori de salcâm, de meri, de corcoduşi. Mi-e ruşine că tata nu-i iubeşte pe comunişti, am învăţat la şcoală lucruri frumoase despre ei, că burghezimea i-a închis la Doftana, unde pică apă de pe pereţi dar ei, mândrii, cântau de dimineaţă până seara Internaţionala. Tata vorbea altceva cu vecinul bătrân, fost deputat liberal la Bucureşti, că toţi calicii şi trădătorii de ţară s-au făcut comunişti. Bine că nu-i auzea tovarăşa învăţătoare. I-am auzit eu vorbind şi despre nemţi, culmea, cu mai mult respect. Nu-mi venea să cred că nemţii ăia din cartea de istorie au trecut şi pe la noi, că l-au împuşcat pe un nea G. cu dosul etalat în geam, drept întâmpinare. Se spune că glonţul a ricoşat într-alt geam, în oala cu lapte prins a babei Călina, aceeaşi babă care-şi pierdea câte un dinte în aluatul de pâine. De fapt nu se prea potriveau spusele bătrânilor cu ce citeam eu în magazinele istorice, aduse de rudele de la Constanţa.

Copilărie cu îngeri şi demoni, reluare obsesivă a sâmburelui vieţii sub semne astrale şi conjuncturale într-un boţ de carne care se va rostogoli o vreme prin Univers purtând numele meu şi va dispărea în praful şi pulberea veşniciei fără să lase urme... parcă mă văd seara, în faţa icoanei rugându-mă să nu se sfârşească lumea niciodată şi să nu vorbesc în somn să audă mama c-am spart paharul de la candelă, am fost curioasă să văd ce e sub sticla aia verde şi groasă... sau că am luat ouăle din cuibar şi mi-am cumpărat ciocolată de la Cooperativă... Măcar de-aş fi mâncat-o, dar avea viermi şi am fost nevoită s-o arunc. Mi-am dorit cu disperare să ţin timpul în loc, să rămân copil. Tocmai auzisem în drum, aşteptând caprele, de la băieţii de peste derea, că pe copii nu-i aduce barza, că bărbatul şi femeia se lipesc într-un anume fel, se freacă unul de altul până scârţâie patul şi peste un timp apar bebeluşii. Copilăria mea... o înlănţuire de stări asociate cu imagini incomplete dintr-un trecut trăit fără să fi fost pe deplin conştientă de importanţa existenţei mele. Drumul spre fântână, portiţa aia mică scârţiind, un crâmpei de cârpă arsă şi chipul roşu de furie al unei femei proferând blesteme... salcâmii din grădina tuşei Miţa, unde vieţuiau, numai de mine văzuţi, fantasticii cai albi... Miezul sufletului clocoteşte necontenit, aşa ca şi miezul pământului, părţi dizlocate sub influenţa unei emoţii puternice se izbesc între ele şi pot provoca, pe dinlăuntrul fiinţei, adevărate cutremure. Prin crăpăturile nevăzute apar lăstarii unei vieţi noi, fragili, care pot fi răpuşi sau nu de prima adiere. Aşa este viaţa mea acum, un lăstar curajos încercând să răzbată crusta aluviunilor depuse de-a lungul anilor. Şi pentru că tot s-au amestecat planurile şi ninge cu copilărie deasupra unui suflet ce nu se mai vrea istovit, mă întorc, mereu, cu gândul, acolo unde am deschis prima dată ochii, de unde îmi trag seva, acolo unde sunt răspunsurile, pe care le caut zadarnic în altă parte. Pentru că nimic nu e întâmplător, naşterea într-un anumit loc, bine delimitat spaţial şi spiritual, pune semn pe devenirea noastră, oriunde am rătăci pe acest pământ. Acolo este primul scut protector de lumină, pe care îl ţes razele de soare deasupra leagănului, care nu se va destrăma niciodată, este sursa de energie primară, cordonul ombilical dintre noi şi Univers.



CUPRINS 

 

Îngeri şi demoni .................................................................. 5

Fratele meu........................................................................ 11

Pâine tăiată felie................................................................. 15

Puiul de vrabie................................................................... 17

Moş Niculaie...................................................................... 21

Mamare.............................................................................. 25

Mărţişorul.......................................................................... 27

Relaţia mea cu dumnezeu................................................. 29

Perechea de târlici.............................................................. 31

Fuga de acasă..................................................................... 33

Sfârşitul lumii.................................................................... 37

Păpuşile mele..................................................................... 41

Sărbători de iarnă............................................................... 45

Vântul, prietenul meu........................................................ 47

Demoni.............................................................................. 49

Fluturele cu aripile albastre............................................... 51

Laurenţiu............................................................................ 53

Primăvara........................................................................... 57

Colegii mei de şcoală......................................................... 59

Aura................................................................................... 61

Şoseaua.............................................................................. 65

Profesorii............................................................................ 67

Compot de prune................................................................ 69

Oaia pe zăduf..................................................................... 71

Cornelia.............................................................................. 73

Andreiaş............................................................................. 79

Ploaie de vară..................................................................... 81

Guguştiucii din agud.......................................................... 85

Blândul blând..................................................................... 87

Salomia.............................................................................. 91

Babă vuţa.......................................................................... 99

Tuşa de la corugea.......................................................... 101

Poveste de iarnă............................................................... 103

Tuşa frusina..................................................................... 105

Tanti marioara................................................................. 113

Şcoala de la sâmbăta-nouă............................................. 119

Stiloul............................................................................... 121

Vioara.............................................................................. 123

Antonica........................................................................... 125

Maria................................................................................ 131

Generaţii de sacrificiu...................................................... 137

Sabotajul.......................................................................... 143

Furtul oilor....................................................................... 145

Domnul în costum cărămiziu........................................... 149

Unchiul şi tanti de la bucureşti........................................ 153

Călugariţa......................................................................... 163

Dona................................................................................. 169

Povestiri despre eşec........................................................ 183

Cristina............................................................................. 191

Batista.............................................................................. 195

Sufletele uriaşe au bucurii mărunte................................. 197

Domnul profesor.............................................................. 199

Soţul meu......................................................................... 211

Doamna d........................................................................ 217

Despre iertare................................................................... 223


30 alte produse in aceeasi categorie: