Categorii

Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Ganduri


Ganduri


25,00 lei cu TVA

Disponibilitate: Acest produs nu mai este în stoc

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Colea Costin
  • An aparitie: 2018
  • ISBN: 978-606-583-730-0
  • Pagini: 196

                  

Costin Colea şi farmecul poeziei-retro

 

Costin Colea, autorul volumelor Meditaţii... (2013) şi Vise târzii (2014), vine cu un al treilea volum, Gânduri (2017), apărut, ca şi celelalte două, în condiţii foarte bune, la Editura Rovimed Publishers, ca şi celelalte două.

Poemele lui C.C trădează un poet sensibil, care a descoperit poezia târziu, ca pe un liman al unor „cărunte sentimente”. În „Costin Colea, poetul satului natal, Vutcani”, cuvântul-înainte care precede volumul Vise târzii, prof. Violeta Muscă observa pertinent că volumele poetului Costin Colea conţin „poezii şi gânduri răzleţecare mi se par felii de viaţă tăiate cu bisturiul cel mai fin şi care transmit sinceritate şi nostalgie după satul natal cu toate amintirile şi trăirile pe care le evocă”. Şi volumul de faţă reia temele vechi, persistente, cu un accent mai vizibil pe existenţa cotidiană privită din interior, care devine o formă de rezistenţă şi o sursă a puterii de a înfrunta cotidianul cenuşiu. Motivele poetice încorporează clipa, starea de spirit, detaliul cotidian, fluxul temporal, senectutea, dar şi trecerea, ambele marcate mai puţin liric, dar vibrant. Cartea domnului C.C. este structurată compoziţional pe două secvenţe distincte: Gânduri ... şi Mamă, te-ai dus...

Motivul fugit irreparabile tempus, împrumu-tat de la poetul Vergilius, este folosit de C.C. sub semnul clepsidrei. Sentimentul dominant e generat de timpul care curge în chip fatal, dar reperele lui se opresc în pragul dramei existenţiale şi devine o acceptare, o trăire armonioasă a omului efemer cu copilăria, tinereţea, iubirea, amintirea, nostalgia şi apropierea neantului...: „Azi revedem ce-a mai rămas din noi, riduri pe față, pungi pe sub sprâncene în care-s adunate vremuri grele...”(Regrete şi schimbări), sau

 

 „Într-o clipă vietatea

se transformă-n infinit

din copii suntem adulţi

reciclaţi în mod cumplit(Cu noi)

 

Cineva a spus odată că „poezia este a doua inimă a omului”. În a doua inimă a poetului nostru, dincolo de euforia sentimentelor pe care le simte pentru mama, tata, bunica, satul Vutcani, unde a trăit volume de-amintiri, este o poveste care te captivează, îţi trezeşte curiozitatea şi te întristează, toate în acelaşi timp. Întâlnim frecvent în acest volumcultul prezentului, de invazie a realului: „Tragedii, drame, durere, lacrimi, multă suferinţă ne-a lovit blestemul sorţii cu sau fără pocăinţă. Ce-au greşit copii noştri să-i vedem arzând de vii, să-i înghită iadul nopţii, cucuveaua din pustii...” (Blestem de toamnă); dar în cele mai multe poeme e dominant biografismul la care poetul apelează, uneori, în exces (Résumé).

Memoria autorului recuperează figuri, situații și întâmplări din familia sa, trăitoare deja dincolo. „... ne facem planuri și cântăm, ni se topește timpu-n cale, ne tot rărim și-nmormântăm (Promisiune).

Percepem, în multe poeme, fie ele în versuri sau în proză, o adâncire a reflecţiei, o undă de tristeţe care ne face să tresărim, încât sentimentul timpului este precum picătura chinezească:

 

Înainte cu privirea

viață bună sau mai rea

nu te speria cu firea

stai cum eşti mai stai așa

de eşti lungă sau mai scurtă

în final eşti viață mea  (Cicluri)

 

sau „Bate vântul prin morminte, crucile se încovoaie sub zăpada grea şi udă ce acum curge-n şiroaie. Eu mă uit în zarea lungă să-mi văd timpul ce m-aşteaptă cu biletul de-nvoire să mă-ndrept spre altă poartă” (Bate vântul).

Uneori, C.C. se lasă ispitit de nemărginitul metafizic, la graniţă cu lumea mitului, a religiei, temă dragă lui, precum în: Ateism, Rugăciune în credinţă, Un Passover creştin ş.a. În toate cele trei volume, întâlnim câteva lexeme care pot fi definite ca simboluri ce inițiază raporturi cu tematica multor poeme: e vorba de spirală, infinit, Univers, cosmos, cimitirul...

 

„unele-s istorii alţii sunt spirale

duşi de tăvălug pe-a timpului vale”

                                  (Poze şi amintiri)

 „Am plecat și vin către tine

pe-o spirală de adânc univers

când ți-o fi din nou dor de mine

voi fi lângă tine nu ai de ales”

                                 (Mă mai vrei)

 

Dar şi iubirea este destul de prezentă pentru a îndulci griul zilelor scurse în singurătate (având în vedere că poetul face naveta New York-Vutcani, de peste 10 ani, pentru câte şase luni): „Doresc să-ți văd din nou privirea caldă, zâmbet discret pe buzele cărnoase, urechea să-mi audă multe șoapte, iubire vino și stai cât mai aproape” (Îmi lipseşti).

Partea a doua a cărţii, Mamă, te-ai dus..., este închegată din multe secvenţe, aparent disparate. Poemele resorb drama existenţei, rătăcind prin zile şi nopţi, alături de familie şi prieteni. Tragedia dispariţiei unei mame adorate l-a afectat atât de mult, încât retrăieşte toate momentele evenimentului care-l obsedează. Autorul urmăreşte, în ambele secvenţe ale volumului, transmiţând emoţie cititorului, destinul unor personaje, de care am amintit mai sus, precum şi destinul generației din veacul trecut, pe când părinţii şi bunicii trăiau frumos și cu multe speranțe, iar azi, nu mai este loc pentru paradisul rural pe care îl știa:

 

„Văd case părăsite cu gardurile rupte

mergând pe jos de-a lungul și de-a latul

prin gropile abrupte-n drumul mare

calc pe țărâna-n satul care moare” 

                              (Bucurie beteagă)

 

Ana Chiscop

30 alte produse in aceeasi categorie:

Coş  

Nici un produs

Livrare 0,00 lei
Total 0,00 lei

Coş Plăteşte