MEDITATII LA 80 DE ANI Azi, 9 decembrie, 2003 am intrat in deceniul opt al vietii mele. E miezul zilei, asa cum era si atunci cand m-am nascut. Mama mi-a spus ca era o zi de duminica. Natura era invesmantata in albul zapezii si in tacerea profunda caracteristica zilelor de iarna, doar clopotele bisericii sunau clar in vazduhul incremenit, insotind primul meu tipat cu care salutam lumina zilei. Mama s-a bucurat mult ca prima zi din viata mea incepea la lumina zilei si cu dangat de clopot, atat de sonor sub bolta cerului senin, socotind ca era un bun augur pentru fiinta plapanda ce tocmai isi incepea existenta in lume. Biata mea mama, nici o presimtire rea nu-i umbrea privirea, era fericita, asa cum sunt fericite mamele cand aduc pe lume primul lor copil.Cat i-a fost dat sa planga, pe urmele destinului meu, buna si frumoasa mea mama! Asa cum stau singura, in linistea desavarsita a locuintei mele, de ziua mea aniversara, primul gand ce-mi trece prin minte, este sa-mi rememorez, in mare, anii traiti pana acum.Din capul locului, daca iau in considerare toate prin cate am trecut, faptul ca am atins 80 de ani tine de miracol. Providenta Divina, careia nu sunt vrednica sa-I multumesc indeajuns, mi-a dat acea putere despre care ne vorbeste Psalmul 89/ 10,11: