Venita din lumea copilariei si a satului, Rebeca vrea sa redea cuvintelor limba spatiului cuprins cu ochi de copil, prin alcatuire simpla, in care se ascunde profunzime: Afara ploua foarte tare/Si zgomotul e foarte mare./ Picaturi bat in fereastra/E totul trist in casa noastra. Poezia are ceva melancolic, usurinta cu care vede realitatea inconjuratoare este animata de elemente care populeaza spatiul (casa , mama, bunica, ploaia, fulgul, etc). Puritatea versurilor este autentica, stangaciile inceputului se simt si sunt lasate asa cum a dorit mica poeta. Este un copil deosebit, are parul de culoarea focului, si este pistruiata primavara. Este o fetita micuta de statura, dar cu o energie de nebanuit.Trasaturile frumoase, fine, uneori cam aspre, melancolia aproape permanenta, fac si din prezenta fizica o usoara nedumerire:,,Este un copil interiorizat?