Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Evolutia sistemului vamal moldovenesc din secolul al XIV-lea pana la inceputul secolului al XIX


Evolutia sistemului vamal moldovenesc din secolul al XIV-lea pana la inceputul secolului al XIX 


47,25 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Tofan Constantin
  • An aparitie: 2014
  • ISBN: 978-606-583-457-6
  • Pagini: 444

 

Problema vechii organizări vamale în Moldova medievală ar părea, la prima vedere, de o importanţă secundară. În realitate, aşa cum va rezulta din cele prezentate în continuare, subiectul constituie un aspect esenţial al vieţii noastre economice din perioada respectivă. Activitatea comercială din toate timpurile nu poate fi concepută fără existenţa unei reglementări a acesteia, în particular a vămilor.

            Studierea sistemului vamal moldovenesc prezintă o importanţă deosebită pentru înţelegerea vechiului comerţ românesc, a integrării acestuia în cel european. Reglementarea vamală a comerţului a constituit un aspect important al relaţiilor dintre domnie şi negustorii autohtoni sau străini, dintre Moldova şi statele vecine.

            Vama a fost o instituţie cu un caracter dublu atât fiscal cât şi comercial, iar pentru acest ultim aspect a avut un caracter fundamental[1], atât din punct de vedere a veniturilor încasate, dar şi din raţiuni generale de politică comercială ale statului medieval, în cazul de faţă.

            Studiul constituirii, funcţionării şi evoluţiei sistemului vamal, şi în special a celui moldovenesc, demonstrează existenţa statului centralizat, inexistenţa fărâmiţării feudale, politico-teritoriale a Moldovei în perioada analizată. Simpla existenţă a vămilor interne, în cazul de faţă proprietate a domniei, nu demonstrează existenţa fărâmiţării feudale politico-teritoriale de tip occidental, ci doar necesitatea evitării evaziunii vamale prin existenţa mai multor puncte de control şi încasare a taxelor vamale. În acelaşi timp, existenţa mai multor puncte vamale, atât la hotare cât şi în interior, făcea ca veniturile de acest tip să fie mult mai mari.

            Existenţa sau inexistenţa vămilor interne particulare, pe lângă clarificările ce le poate aduce în controversata problemă a „fărâmiţării feudale” ne demonstrează clar raportul care a existat între puterea centrală şi cea locală, în speţă între clasa nobiliară autohtonă şi domnie.

            În elaborarea cercetării noastre am pornit de la utilizarea colecţiilor de izvoare, în special documentare, dar şi narative editate, a însemnărilor de pe cărţi, a altor categorii de izvoare, iar în al doilea rând de la lucrările istoriografice cu caracter special şi general care se referă la această problematică.

            Cunoaştem relativ puţine lucrări cu caracter special care să analizeze constituirea, funcţionarea şi evoluţia sistemelor vamale în Ţările Române în perioada medievală sau care să trateze aspecte particulare ale acestei problematici. Printre aceste studii vom enumera lucrarea ce aparţine lui Teodor V. Iordăchescu, care se referă inclusiv la perioada tratată şi analizată în cercetarea noastră. Această lucrare ne oferă date puţine şi disparate referitoare la evoluţia sistemului vamal moldovenesc în perioada analizată şi nici una despre acela din Ţara Românească. De altfel, accentul a fost pus în cele două „volumaşe” pe problematica perioadei moderne, pe aspectele juridice, legislative şi mai puţin pe cele istorice.

            Pentru situaţia din Ţara Românească din această perioadă, am identificat în cadrul cercetării noastre mai multe studii referitoare la această problemă. Primul apărut în ordine cronologică se referă la situaţia vămilor Olteniei din perioada dominaţiei austriece(1716-1739) şi a fost semnat de Alexandru Vasilescu, al doilea de Constantin Şerban şi se referă la evoluţia sistemului vamal al Ţării Româneşti din secolul al XVIII-lea, iar al treilea a fost semnat de Aurora Ilieş.

Referitor la situaţia din Transilvania menţionăm existenţa mai multor studii care se referă la această problemă. Un prim studiu publicat pe această temă în ordine cronologică îi aparţine lui Iosif Naghiu, referindu-se la organizarea vamală a Transilvaniei de la începutul secolului al XVIII-lea.

Un al doilea studiu publicat în ordine cronologică, semnat de Titus Al. Roşu, se referă la existenţa vămilor în Bihor în timpul Arpadienilor şi Angevinilor, pe teritoriul fostului regat al Ungariei. Autorul a demonstrat existenţa a două tipuri de vămi interne: unele din „vechime”, altele, mai noi, înfiinţate de nobili în perioadele de interregn, de anarhie feudală. Ambele categorii de vămi au fost proprietate nobiliară în perioada respectivă, spre deosebire de cele din Moldova care au fost proprietatea domniei. Ultima categorie de puncte vamale era prima ameninţată cu desfiinţarea, pentru a se menţine cele din „vechime”.

            Un alt studiu se referă la situaţia vămilor din timpul principatului autonom şi aparţine Lidiei Demeny.

Cele mai multe studii referitoare la organizarea vamală a Transilvaniei, în perioada principatului autonom, au fost întocmite de Pap Francisc, atât în calitate de unic autor, cât şi în colaborare.

            Mai pot fi menţionate şi alte studii, apărute relativ recent, care analizează aspecte particulare ale acestei problematici.

Menţiuni referitoare la comerţul bănăţean în secolul al XVIII-lea, în timpul administraţiei austriece, şi implicit la organizarea vamală a Banatului în acest secol din acest teritoriu, apar în studiul semnat de Jaeger Herbert.

 Referitor la problematica organizării vamale a Moldovei în perioada medievală, considerăm că există o bibliografie lacunară, care nu acoperă decât parţial şi insuficient subiectul abordat. Printre lucrările mai vechi care se referă direct la această problematică enumerăm studiile semnate de Ion Nistor, Gheorghe Ghibănescu, T.G. Bulat. Ultimii doi istorici au analizat şi publicat mai multe documente referitoare la evoluţia sistemului vamal al Moldovei în secolul al XVIII-lea şi de la începutul secolului al XIX-lea.

            Dintre lucrările mai noi, care se referă la acest subiect, menţionăm o serie de studii semnate de Ioan Murariu, Anca Popescu, Valentin Tomuleţ, Costin Petru, la care se adaugă studiile care ne aparţin.

            O lucrare cu caracter de sinteză referitor la acest subiect este aceea care aparţine istoricilor de la Chişinău, Ion Chirtoagă şi Nicolae Vâlcu.

Tangenţial acestea au mai fost analizate într-o serie întreagă de lucrări, cu caracter general şi special, referitoare la istoria comerţului românesc, la viaţa economică a evului mediu, la civilizaţia urbană românească. Chiar dacă unele dintre ele nu aduc informaţii documentare noi referitoare la acest subiect decât în mod accidental, cuprind idei şi opinii ce pot fi reţinute. Acestea, prin justeţea  

Menţionăm alte trei studii semnate de Barbu T. Câmpina care a susţinut că existenţa vămilor interne feudale reprezintă expresia „fărâmiţării feudale”, că domnia nu a luat în considerare nevoile elementare ale negustorilor autohtoni, nefiind protejaţi în faţa concurenţei străine. Nu putem fi de acord cu ideile susţinute de către acesta, deoarece existenţa privilegiilor de comerţ, a salvconductelor comerciale acordate de domnii Moldovei nu reprezintă stări de excepţie în favoarea negustorilor străini şi defavoarea celor autohtoni, ci doar limitarea abuzurilor, prin stabilirea precisă a locurilor de încasare şi a mărimii taxelor vamale plătite de negustori.

O altă lucrare care a încearcat să analizeze situaţia vămilor interne este aceea semnată de Valeria Costăchel, Petre P.Panaitescu şi A.Cazacu. Astfel, în capitolul referitor la comerţ, se susţine ideea că existenţa vămilor interne proprietate a feudalilor este incontestabilă şi reprezintă un aspect al „fărîmăţării feudale”. Aceste ultime lucrări menţionate pe această pagină conţin idei şi interpretări neconforme cu realitatea istorică a perioadei respective, fiind combătute şi de concluziile studiului semnat de Şerban Papacostea, care oferă în acelaşi timp sugestii interesante referitoare la geneza drumului moldovenesc, a sistemului vamal moldovenesc, problema Chiliei, raporturile cu negustorii braşoveni, cu tătarii, existenţa vămii genoveze la Cetatea Albă.

Interpretări mai mult sau mai puţin interesante au fost aduse într-o serie de studii semnate şi de alţi autori. Astfel Henri H. Stahl a susţinut ideea că vămile şi tarifele vamale şi-au avut originea în plata „tributului” şi a dărilor pretinse de conducătorii grupurilor de nomazi şi de stăpânii feudali, ca o răscumpărare a jafului şi o garanţie pentru paza drumurilor. Taxele vamale au reprezentat, în concepţia acestui autor, o răscumpărare a jafului la care puteau să fie supuşi toţi negustorii şi călătorii care traversau o anumită zonă. Sunt interesante şi pertinente contribuţiile semnate de Alexandru Gonţa, altele decât cele semnalate, referitoare la organizarea vamală a Moldovei, la caracterul veniturilor vamale din această perioadă.

            Publicarea unui mare număr de documente în ultimele decenii a făcut nu numai posibilă, dar şi necesară întocmirea unui studiu istoriografic care să analizeze înfiinţarea şi evoluţia sistemului vamal al Moldovei din secolul al XIV-lea până la 1830. Dacă primul jalon cronologic nu comportă nici o discuţie, cel terminal poate fi discutat. Am considerat ca punct terminus al cercetării noastre anul 1830, deoarece peste un an a început aplicarea Regulamentelor Organice, atât în Moldova cât şi în Ţara Românească. Prin aplicarea dispoziţiilor regulamentare au avut loc transformări importante în domeniul organizării vamale, prin desfiinţarea unui număr important de taxe comerciale interne care erau percepute în perioada anterioară. Au fost desfiinţate de exemplu: pârcălăbia, căpitănia, cornăritul, mortasipia. Toate acestea au facilitat schimburile comerciale interne, aşezând în acelaşi timp pe alte principii organizarea vamală a Moldovei.

            Lucrarea a fost structurată în 13 capitole, argument, concluzii, rezumat în limbile franceză şi engleză şi anexe reprezentate de un tabel al vameşilor, bibliografie, indice, hartă şi cuprins.

            În primul capitol am analizat formarea şi evoluţia sistemului vamal moldovenesc până la sfârşitul secolului al XIV-lea, iar capitolul al doilea se referă la evoluţia punctelor vamale în secolele XIV-XVII.

            Capitolul al treilea se referă la evoluţia vămilor din secolul al XVIII-lea până la 1830, o perioadă caracterizată printr-o dinamică accentuată în ceea ce priveşte organizarea vamală.

            În capitolele patru, cinci, şase, şapte şi opt au fost analizate vadurile şi vămile piscicole, oficiile vamale, evoluţia tarifelor şi a veniturilor vamale încasate pe teritoriul Moldovei, din secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XIX-lea, iar în capitolul nouă au fost analizate evaziunea şi abuzurile vamale.

 În capitolul zece au fost analizate scutirile şi daniile vamale, în capitolul unsprezece sunt analizate o serie întreagă de vechi taxe comerciale, legate de funcţionarea sistemului vamal, cum ar fi: mortasipia, venitul cântarului, pârcălăbia, căpitănia, isprăvnicia şi cornăritul.

În ultimul capitol, al doisprezecelea, au fost analizaţi vameşii Moldovei, dregătorii, dar şi alte categorii de slujbaşi care au deservit sistemul vamal moldovenesc pe întreaga perioadă de evoluţie. Ultimul capitol este însoţit de un tabel sinteză al acestei categorii de dregători.

Lucrarea este încheiată de un capitol de concluzii, care sintetizează cele mai importante idei cuprinse în cele aproape 350 pagini de text.

 Cele două rezumate ale lucrării în limbile franceză şi engleză oferă posibilitatea lectorului interesat, necunoscător al limbii române, asupra unei informări sintetice a conţinutului ştiinţific existent.

Lucrarea se încheie cu câteva anexe  strict necesare, cum ar fi: bibliografia, indicele general de nume, locuri şi materii, harta vămilor şi a podurilor fixe şi „umblătoare”.

            În realizarea acestei lucrări ne-am lovit de o serie de dificultăţi: o insuficienţă relativă a informaţiilor determinată de lipsa unui corpus naţional al izvoarelor documentare şi narative, pierderea şi deci lipsa arhivelor oraşelor medievale de pe teritoriul Moldovei, la care se adaugă propriile noastre limite.

 Ne exprimăm speranţa că prin eforturile noastre am acoperit măcar parţial un subiect important a evoluţiei Moldovei în perioada medievală, deşi în acelaşi timp suntem conştienţi că nu am oferit decât un punct de plecare în analiza ştiinţifică a acestui subiect.

Încheiem aceste pagini prin expresia gratitudinii noastre faţă de cei care ne-au ajutat şi îndrumat prin observaţiile pe care le-au făcut cu diverse ocazii, clarificând o problematică atât de importantă pentru istoria Ţării Moldovei. Această gratitudine  se îndreptă şi spre cei care prin ajutorul lor financiar au făcut posibilă editarea acestei lucrări, către conducerea editurii şi tipografiei care a asigurat  apariţia în condiţii grafice excepţionale a eforturilor noastre.

 

 




[1] Termenii de vamă şi de vameş derivă din limba maghiară (vám şi vámos). Vama a reprezentat o taxă pe circulaţia mărfurilor dar şi locul în care aceasta a fost percepută. Ea a mai denumit o taxă fiscală şi uiumul perceput la moara de cereale. Aceste taxe au fost realităţi omniprezente ale societăţii medievale, în general, şi ale Moldovei din această perioadă, în special. Terminologia religioasă le-a împrumutat şi astfel sunt menţionate cele 7 sau 9 vămi ale văzduhului cf. August Scriban, Dicţionarul limbii româneşti, Iaşi, 1939 şi Dicţionarul explicativ al limbii româneşti, ed.a II-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, sub voce. În documentele slavo-române mai apar formele de „mîto” şi respectiv „mîtnic”, iar în cele latine şi româneşti de „toleneatoria” şi venitul cântarului”(pentru vămile pe greutate) şi respectiv de „toleneatorium” pentru vameşi. Formele româneşti de „vamă” şi de „vameş” sunt întâlnite în textul slavon al unor documente originale emise de cancelaria Ţării Româneşti încă din anii 1418-1420, 1424, 10 noiembrie 1431, 24 mai 1501, 30 aprilie 1502, vezi şi G. Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi(sfârşitul secolului al X-lea-începutul secolului al XVI-lea), Bucureşti, Edit. Enciclopedică Română, 1974, p.172-173, sub voce. Terminologia sistemului vamal moldovenesc pentru perioada medievală a fost diversă, diversitatea acesteia exprimând componentele şi influienţele care au stat la baza vechii organizări vamale până la începutul secolului al XIX-lea. Printre aceştia se numără termeni ca „tarcan”, „schelă”, „schiler”, „poşlină” şi „poşlinar”, „carvasara” şi „chervasaragiu”, „chinargiu”, fără să-i luăm pe moment în discuţie. Menţionăm existenţa unor cărţi cu caracter religios din această perioadă, cum ar fi manuscrisul slavon al unui Triod denumit Vameş-Fariseu, scris în secolul al XVI-lea de Nicolae „ţârcovnic din Iaşi al bisericilor domneşti din mijlocul târgului” şi legat în 1637, iar o altă carte numită Despre vămi scrisă de călugărul Nicanor de la mănăstirea Poiana Voronei în iulie 1832, în Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, ed. de Ioan Caproşu şi Elena Chiaburu, vol.I(1429-1750), Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008, p.120-121, 190; vol. IV(1829-1859), 2009, p.59. În continuare se va cita Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei.   

[2] Teodor V. Iordăchescu, Evoluţia politicii şi legislaţiei vamale a României, vol. I(1408-1886), Bucureşti, 1934 şi vol. II (1886-1904), Bucureşti, 1935.

[3] Alexandru Vasilescu, Vămile Olteniei sub austrieci (1716-1739), în Arhivele Olteniei, 1924, III, nr. 15, p.370-381.

[4] Constantin Şerban, Sistemul vamal al Ţării Româneşti în secolul al XVIII-lea, în Studii şi articole de istorie, III, 1961, p.119-143.

[5]Aurora Ilieş, Comerţul pe piaţa internă şi vămile(taxele) impuse sării în Ţara Românească(secolul al XV-lea–începutul secolului al XIX-lea), Revista istorică, 2003, 14, nr. 3-4, p.159-17.

[6] Naghiu Iosif, Un document vamal din secolul al XVIII-lea, în Revista Arhivelor, 1946-1947, nr. 2, p.390-393.

[7] Titus Al. Roşu, Vămi, vaduri şi drumuri comerciale bihorene, în Studii şi articole de istorie, vol. III, Bucureşti, 1961, p.61-86.

[8] Lidia A. Demeny, Regimul tricesimelor şi punctelor vamale din Transilvania în perioada Principatului autonom, în Studii şi materiale de istorie medie, VII, 1974, p.207-221.

[9] Francisc Pap, Fluctuaţii de valoare vamală la oficiul tricesimal clujean în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Acta Musei Napocensis, VIII, 1971, p.239-250; Idem, Comerţul transilvănean al Clujului din prima jumătate a secolului al XVII-lea în registrele vamale, I, Acta Musei Napocensis, XI, 1974, p.169-184; II, în Acta Musei Napocensis, XII, 1975, p.237-250; Schimbul de mărfuri între Cluj şi Polonia în registrele vamale clujene(1599-1637), în Acta Musei Napocensis, XIV, 1977, p.371-400; Comerţul Clujului cu Viena între 1599-1637(pe baza registrelor tricesimale) în Acta Musei Napocensis, XVIII, 1981, p.171-180; Francisc Pap, Gavrilă Goldner, Zoltan Kasa, Taxa vamală tricesimală şi frecvenţa transporturilor la oficiul vamal din Cluj(1599-1637). Existent şi întregiri în Acta Musei Napocensis, 34, II, Istorie, 1998, p.165-184.

[10] Borcea Liviu, Veniturile din vămi pe teritoriul oraşului, reflectate în statutele capitlului din Oradea, Crisia, 1998, 197-204; Pakucs Maria, „Şi nici vămile nu mai sunt cum au fost, ci aţi mărit şi vămile. Matia Corvin şi reforma sa din 1467”, Studii şi Materiale de Istorie Medie, 2004, 22, p.217-220.

[11] Herbert Jaeger, Aspecte din istoria organizării comerţului bănăţean în secolul al XVIII-lea, pe marginea unor registre vamale, în Studii şi materiale de istorie medie, vol. VI, 1973, p.243-257.

[12] Ion Nistor, Das Moldawische zollwessen in 15 und 16 iahrhunderts, în Iahrbuch für Gesetzgebung, Vervaltung und Wolkswirtschaft, XXXVI, 1912. Această lucrare nu ne-a fost accesibilă.

[13] Gheorghe Ghibănescu, Catastihul vămilor Moldovei (1765), în Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi, anul I, fascicola II, p.193-239.

[14] T.G. Bulat, Veniturile Moldovei şi Valahiei pe anul 1808, în Arhivele Basarabiei, Chişinău, 1930, Anul II, nr.1, ianuarie- martie, p.73-77.

[15] Ioan Murariu, Un document privitor la vânzarea „Slujbei vămii” în Moldova în perioada 1 ianuarie-30 iunie 1804, în Carpica, XXIX, 2000, p.215-224; Idem, Date noi privind organizarea vamală a Moldovei la începutul secolului al XIX-lea, în Carpica, XXX, 2001, p.113-116.

[16] Popescu Anca, Regim vamal şi dominaţie politică. Chilia şi Cetatea Albă în secolul al XV-lea, Revista istorică, 2004, 15, nr. 1-2, p. 207-214.

[17] Tomuleţ Valentin, Consideraţii privind regimul vamal al Basarabiei în perioada 1812-1830, Tyrageţia, Muzeul Naţional de istorie a Moldovei, Chişinău, 1998, nr. 6-7, p.209-215.

[18] Petru Costin, Organizarea sistemului comercial vamal în Moldova în timpul războiului ruso turc din 1768-1774, în Revista de istorie a Moldovei, Chişinău, I-II(2006), p.71-76.

[19] Constantin Tofan, Dregători ai Ţării Moldovei în evul mediu. Vameşii, în Memoria Antiquitatis,, XXII, 2001, p.511-529; Idem, Consideraţii istorice asupra evoluţiei vămilor pe teritoriul Moldovei în secolele XIV-XVIII, în Carpica, XXXI, 2002, p.111- 121; Idem, Evoluţia vameşilor Ţării Moldovei din secolul al XVIII-lea până la 1830, în Acta Bacoviensia. Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, II, Edit. Magic Print, Oneşti, 2007, p.248-266, etc.

[20] Ion Chirtoagă şi Nicolae Vâlcu, Istoria vămii din Moldova, Chişinău, 2006, 208 p. Această lucrare nu ne-a fost accesibilă. Lucrările istoricilor de la Chişinău referitoare la acest subiect sunt importante, pentru că au valorificat informaţii suplimentare existente în arhivele din Rusia, care sunt mai greu accesibile sau chiar inaccesibile cercetătorului din ţara noastră.

[21] Barbu T. Câmpina, Dezvoltarea economiei şi începuturile luptei pentru centralizarea statului în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Moldova şi Ţara Românească în Lucrările sesiunii generale ştiinţifice din 2-12 iunie 1950, Edit. Academiei; Idem, Despre rolul genovezilor la gurile Dunării în secolele XIII-XIV, în Scrieri istorice, Edit. Academiei, 1973

[22] Valeria Costăchel, Petre P.Panaitescu, A. Cazacu, Viaţa feudală în Ţara Românească şi Moldova(sec. XIV-XVI), Bucureşti, 1957, p.59.

[23] Şerban Papacostea, Începuturle politicii comerciale a Ţării Româneşti şi Moldovei(secoleleXIV-XVI). Drum şi stat,  în Studii şi Materiale de Istorie Medie, vol. X, Edit. Academiei, p.9-56.

[24] Henri H. Stahl, Studii de sociologie istorică, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p.45-46.

 



Cuprins

 

 

 

Pag.

Argument                                                            

5

Capitolul I: Formarea şi evoluţia sistemului vamal moldovenesc, până la sfârşitul secolului al XVI-lea    

12

Capitolul II: Evoluţia vămilor în secolul XIV- XVII      

37

Capitolul III: Evoluţia vămilor din secolul al XVIII- lea până la începutul secolului al XIX-lea              

61

Capitolul IV: Vadurile şi vămile piscicole      

80

Capitolul V: Oficii vamale        

108

Capitolul VI:  Modalităţi de percepere a taxelor vamale. Tarife şi venituri vamale în secolele XIV- XVII                    

121

Capitolul VII: Evoluţia tarifelor şi veniturilor vamale în secolul al XVIII-lea                          

148

Capitolul VIII: Evoluţia tarifelor şi a veniturilor vamale în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea 

185

Capitolul IX: Scutiri şi danii vamale          

198

Capitolul X: Abuzuri şi tentative de evaziune vamală

226

Capitolul XI: Alte tipuri de vechi taxe comerciale pe teritoriul Moldovei

238

Capitolul XII: Evoluţia vameşilor Moldovei din secolul al XIV-lea până la 1830

286

Tabelul vameşilor, arendaşilor şi slujitorilor sistemuluiui vamal moldovenesc(1400-1830)

346

Concluzii

378

Rezumat

383

Bibliografie

389

Indice

399

Harta vămilor Moldovei din secolul al XIV- începutul secolul al XIX-lea

441

30 alte produse in aceeasi categorie: