Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Disputatio euthanasia


Disputatio euthanasia


24,09 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

PREFAȚĂ

Euthanasia ca şi concept filozofic

 

Eutanasia, ca şi avortul, este una dintre cele mai controversate probleme ale timpului nostru, din moment ce ambele se preocupă de viaţă şi de moarte. Decizia de a pune în practică una sau alta, în cele mai multe cazuri, este rezultatul unui număr de întrebări care, în mod frecvent, conduce la puternice dileme morale. Indiferent dacă procedura este activă sau pasivă, eutanasia este întotdeauna în legătură cu o suferinţă umană greu de suportat.Practica avortului implică direct două persoane, mama şi embrionul sau fetusul, unul neavând vreo putere de decizie în acest proces. Spre deosebire de avort, eutanasia, în cele mai multe cazuri, implică voinţa pacientului, în dificultatea de a acţiona, şi decizia altora ce trebuie să asiste la procesul complet al sfârşitului vieţii cuiva. În zilele noastre, mulţi oameni formulează procedura într-un testament scris, sau îşi exprimă dorinţa lor personală cuiva apropiat, pentru a evita controversa, problemele morale sau legale. Spre deosebire de eutanasia pasivă, care constă în stoparea medicamentaţiei sau deconectarea pacientului de la aparat, eutanasia activă prezintă mai multe probleme, deoarece aceasta implică o acţiune, precum administrarea unei injecţii letale, adesea după un proces de gândire profundă, îndoieli, deliberare şi vină. Rudele şi prietenii trebuie să omoare, literal vorbind, pacientul care şi-a pierdut răbdarea in ceea ce priveste boala şi suferinţa sa; decizia este şi mai grea în cazul unei persoane sănătoase, dar având o dizabilitate pe care nu mai poate îndura.

            Eutanasia poate fi analizată în mai multe contexturi: legal, medical, religios, filozofic şi chiar economic, în ceea ce priveşte întrebări ca: este pertinent să se legalizeze eutanasia? Medicii care practică eutanasia ar trebui pedepsiţi? Este eutanasia un păcat? Este ea o problemă morală? Şi în cele din urmă, pacientul şi persoana care îl asistă ar trebui judecaţi, ar trebui să-şi piardă dreptul de a profesa, să meargă să se spovedească sau să sufere de remuşcări groaznice?

 

 “Pe de o parte, dreptul fiecărei persoane să dispună de propria sa viaţă; pe de altă parte, interdicţia etică de a administra moartea este extinsă, chiar cu acordul liber şi lucid al pacientului”(Lipovetsky 2011. 89)

 

 În ciuda contradicţiei de mai sus, referitoare la eutanasie în perioada post-moralistă şi a anti-esentialismului genealogic, este normal să se aducă în discuţie şi conceptul de demnitate umană, de obicei legată de concepţia despre natura umană, ducând la un punct de vedere foarte conservator, nu întotdeauna susţinut de discursurile filozofice contemporane. Acesta este şi punctul de vedere al lui Margaret Somerville care îşi bazează argumentaţia despre eutanasie pe demnitatea umană, cu toate că nu reuseşte să definească acest concept în întregime, arătând că: ,,Demnitatea este ca justiţia, uneori e mai uşor să descoperi ce consitutie o încălcare a ei, decât să o defineşti” (Somerville 2009, 3).

            Opera lui Kant rămâne una dintre cele mai citate surse în materie de demnitate umană, un concept ce poate fi întâlnit în toată opera sa. Un puternic argument kantian este cocepţia sa că fiinţa umană este superioară tuturor celorlalte creaturi, deci, conform acestui punct de vedere, animalele pot fi la dispoziţia oamenilor. Drept urmare, pentru Kant, demnitatea înseamnă că fiinţele umane au o valoare intrinsecă, nu ca celelalte lucruri create, a căror valoare este întotdeauna un mijloc spre un scop. Dimpotrivă, fiinţele umane au întotdeauna un scop şi ar trebui sa fie tratate ca atare: “Acţionează pentru a trata umanitatea, fie în propria persoană sau în celălalt, întotdeauna ca un un scop şi nu doar ca un mijloc”.

            Pe baza tradiţiei kantiene, atunci când dorinţa cuiva este de a pune capat unei suferinţe continue şi cere asistenţa, singura persoană care beneficiază de pe urma eutanasierii este pacientul, atâta timp cât ea nu este folosită în avantajul altora, cum ar fi existenţa unei moşteniri în bani sau proprietăţi de pe urma unui testament lasate persoanei care va asista la procesul unei morţi liniştite. Prin urmare, un alt imperativ kantian poate fi adus în atenţie.   În conformitate cu citatul de mai sus, putem să ne întrebăm dacă ne-am dori să primim eutanasia în caz de boală prelungită, durere şi suferinţă, iar în cazul în care acest lucru ar putea deveni un criteriu atunci când se cere practicarea eutanasiei pentru cineva care cere aceasta pentru el: Vreau să primesc asistenţă pentru a pune capăt vieţii mele, în caz de dureri insuportabile, din cauza unei boli uncurable, şi aceasta să devină o lege universală? Pot fi puse multe întrebări, dar principala problemă este să acţionezi etic, şi anume cu constiinţa morală, nu pentru a obţine vreun beneficiu personal. Prin urmare, pe baza teoriei lui Kant, există resurse etice în vederea luării une decizii, în conformitate cu constiinţa fiecărui individ. Totuşi, aspectul legal al eutanasiei rămâne o problemă în locurile în care ea nu a fost aprobată de către legile corespunzătoare.

            Autorii acestei cărţi explorează multe aspecte ale eutanasiei, fie ele morale, etice sau legale, astfel încât cititorul să găsească mai multe motive şi argumente care să formeze un criteriu şi să îl ghideze în luarea unei decizii.

 

Bibliografie

Somerville. M. (2009). Defining Human Dignity” in Gazette (22 November). Canada

Kant. I. (1998). Critique of Pure Reason. Cambridge. Cambridge University Press.

Lipovetsky. G. (2011). El Crepúsculo del deber. Barcelona. Anagrama.

 

Profesor Univ. Dr. Yolanda Angulo Parra, Directora General Centro de Estudios Genealógicos  para la investigación de la cultura en México y América Latina, A. C. http://www.estudiosgenealogicos.

 

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie: