Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Farmaciile orasului Bacau. Istorie si contemporaneitate


Farmaciile orasului Bacau. Istorie si contemporaneitate


47,25 lei cu TVA

Disponibilitate: Acest produs nu mai este în stoc

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Pascu Maria
  • An aparitie: 2013
  • ISBN: 978-606-583-433-0
  • Pagini: 236

Prefață

     În spaţiul moldovean al ţării, au fost şi mai sunt farmacoistorici care „s‑au hrănit” spiritual, cultural, cu bogăţia vestigiilor farmaciei de-a lungul timpului. „Hrana” aceasta nu a fost disponibilă numai cercetătorilor erudiţi, a căror activitate impunea pe lângă sarcinile de bază la serviciu şi acordarea unui timp determinat (ore lunare, anuale), cercetării ştiinţifice.

Dintre farmaciştii moldoveni, pe lângă universitari, s-au remarcat in domeniul scrisului, farmacişti practicieni, care ne-au lăsat moştenire opere literare sau istorice despre locurile natale, despre profesiunea lor.

Amintim câţiva, din ale căror publicaţii, deţinem o mică parte în biblioteca noastră: Ştefan Ciulei (1922-1986), dr. farmacist, ing.chim.; Virgil Paragină; Pascal Pincu (1942-) şi alţii.

Astăzi, în zona Bacăului, apare un farmacist preocupat de trecutul profesiei sale. Doamna Farmacist Maria Pascu, ni se prezintă ca un profesionist cu mare interes pentru valori de patrimoniu farmaceutic istoric, în această zonă.

Nu întâmplător, astăzi ni se prezintă D-na Farmacist primar Maria Pascu, autor de carte, iubitor de istoria farmaciei. În ultimele trei decenii a colecţionat cărţi şi obiecte scoase din uz în farmacie, precum şi documente, vestigii ale practicii farmaceutice în zona natală. Grija pentru conservarea şi punerea în valoarea lor istorică, a determinat-o să doneze cărţile şi obiectele (borcane, sticle, balanţe, set de site farmaceutice), Muzeului de Istoria Farma­ciei din Bucureşti. Imagini ale obiectelor donate sunt pe copertele şi în interiorul cărţii. Pentru această valoroasă donaţie, Adunarea generală a Societăţii Române de Istoria Farmaciei din luna Martie 2011, la cererea Preşedintelui, a votat în unanimitate, acordarea titlului de Membru onorific al SRIF.

În această prefaţă, citatele luate din lucrare sunt marcate între ghilimele.

Un scurt comentariu este necesar privind sintagma patrimoniu farmaceutic istoric. Valorile de patrimoniu cultural istoric sunt atestate de către specialişti. Prevenim eventuale critici pentru folosirea acestei sintagme când ne referim la documente incluse în cartea de faţă, prin citarea uneia din cele două definiţii date Patrimoniului Universităţilor, în Anexa la Planul Strategic al Muzeelor şi Colecţiilor universitare: „ansamblul vestigiilor materiale şi imateriale de activităţi umane legate de învăţământul superior. Este un rezervor de bogăţii acumulate care interesează direct comunitatea universităţilor şi studenţii, credinţele lor, valorile, rezultatele, funcţiile lor sociale şi culturale, precum şi modul de transmitere a tradiţiilor culturale şi capacitatea de inovare” (Plan stratégique, 2007-2010, élaboré par le Conseil International des Musées (ICOM - International Council of Museums), révisé le 14/04/2009).

Prin similitudine cu învăţământul superior şi comunitatea universi­tăţilor, vestigii materiale de activităţi umane legate de farmacist şi farmacie în zona Bacăului, mărturii de activitate farmaceutică acumulate, care interesează direct comunitatea băcăuană şi nu numai, funcţiile sociale şi culturale ale farmaciştilor din această zonă, precum şi cunoaşterea tradiţiilor farmaceutice, toate acestea le găsim în lucrarea Doamnei Farmacist, Maria Pascu.

Lucrarea intitulată Farmaciile Oraşului Bacău – Istorie şi contemporaneitate, însumează în peste 200 pagini (exclusiv Bibliografia), documente inedite, tabele, fotografii şi este structurată în două părţi:

I. ASPECTE GENERALE DIN ISTORIA FARMACIEI;

II. FARMACIILE ORAŞULUI BACĂU;

Materialul părţii a II-a este ordonat în patru etape istorice, cronologic, după cum prezintă şi autoarea în Cuvânt Înainte:

1. Farmaciile oraşului Bacău de la înfiinţare până la Marea Unire      (1840–1918);

2. Farmaciile oraşului Bacău în perioada interbelică (1918–1941/1945);

3. Farmaciile oraşului Bacău în perioada socialistă (1945–1989);

4. Farmaciile oraşului Bacău după evenimentele din decembrie 1989.

     În Cuvânt Înainte, autoarea inserează câteva fraze despre istorie în general, despre personalităţi istorice nationale şi internaţionale.

Mihail Kogălniceanu (1817-1891) este menţionat cu fraza memorabilă rostită la deschiderea cursului de Istoria naţională, la Academia Mihăileană din Iaşi, la 24 noiembrie 1843: „După priveliştea lumei, după minunile naturei, nimică nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte decât Istoria”. Dintre personalităţi istorice, sunt amintiţi cei doi „mari ctitori ai învăţământului românesc”: Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache (1768‑1846), şi Gheorghe Asachi (1788-1869), „prin strădania cărora s-a fondat Academia Mihăileană în noiembrie 1834”.

Acest început Cuvânt Înainte, ne aminteşte şi de Paracelsus (1493‑1541), care spunea: „Întreaga lume este o farmacie”.

Despre începuturile studiului istoriei medicinei şi farmaciei în România, precum şi fondarea instituţiilor de profil, autoarea spune: „...prima instituţie pentru studiul istoriei medicinei şi farmaciei a fost creată prin contribuţia lui Jules Guiart în anul 1921 la Cluj, denumită Institutul de Istoria Medicinei, Farmaciei şi Folklor medical”.

Într-o monografie a Profesorului S. Izsák şi Sandu Bologa cu titlul, Valeriu Lucian Bologa - [Ed. Miracolul Cuvântului, Cluj-Napoca 1995, p. 46‑47, (172 p.)], găsim informaţii despre primii profesori care au predat istoria medicinei şi farmaciei la Cluj, în anii 1921-1933.

Despre Jules Guiart şi „Institutul de Istoria Medicinei, Farmaciei şi Folklor medical” din Cluj, am scris şi noi în cartea publicată în anul 2010, pe care Doamna Farmacistă Pascu o citează cu nr. 4, printre cei peste 50 indici Bibliografici la Partea I-a a lucrării. În lucrarea citată şi în Notele explicative date de noi la subcapitolul II.5.1, intitulat Valeriu‑Lucian Bologa – discipol al Profesorului Jules Guiart (Lyon, Franţa) se spune: Nota 1 – „La Cluj, unde s‑au pus bazele unui învăţământ medical românesc, organizatorii au întrevăzut necesitatea înfiinţării Catedrei de Istoria Medicinii, ca unul din mijloacele ştiinţifice moderne menite să dea viitorilor medici perspectiva gândirii istorice. În lipsa unui specialist român la Cluj, Senatul universitar s-a interesat în Franţa. Această sarcină delicată i-a fost încredinţată profesorului Emil Racoviţă (1868‑1947), care a dus-o la bun sfârşit, alegându-l pe Jules Guiart, parazitolog şi istoric al Medicinii, la Universitatea din Lyon. Profesorul Guiart a venit în România în martie 1921 şi misiunea lui la Cluj, a durat până în anul 1930, ţinând în fiecare an câte un curs semestrial”.

Nota 2 (n.n.) – „În rezumatul în limba franceză al monografiei menţionate [S. Izsák şi Sandu Bologa], pe care l-am reprodus, se precizează: „L’Institut d’Histoire de la Médecine et du Folklore Médical, (en réalité, les Collections de Musée concernant l’histoire de la médecine et de la pharmacie, à la Chaire de l’Histoire de la Médecine, comme on plait leurs dire; Institutul de Istoria Medicinii şi de Folclor Medical, cum le place lor să spună, în realitate, Colecţiile Muzeale privind istoria medicinii şi farmaciei, la Catedra de Istoria Medicinii)”.Conform acestui citat, nu a existat oficial, un Institut de Istoria Medicinii şi de Folclor Medical la Cluj.

Introducerea informaţiilor despre Jules Guiart la Cluj în această Prefaţă, o considerăm binevenită pentru tinerii din ţara noastră, iubitori de istoria medicinei şi farmaciei.

În Cuvânt Înainte, autoarea mai face referiri sumare despre istoria farmaciei în România, Societatea Română de Istoria Farmaciei, despre farmacie şi farmacist în Moldova şi în particular, în zona Bacăului.

Partea I-a, Aspecte generale din Istoria Farmaciei, în 33 pagini, cuprinde informaţii despre Profesia de farmacist, Prefarmacia: rugă, magie, empirism; Înfiinţarea primelor farmacii la nivelul internaţional şi în România;

Delimitarea profesiei de farmacist în raport cu arta medicală; Tipuri de unităţi farmaceutice şi Documente folosite în activităţile specifice; Organizaţii profesionale şi Societăţi ştiinţifice; manifestări ştiinţifice; Bibliografie selectivă cu 59 indici (29 cu autori; 30 indici, trimiteri la dosare din Arhive, secolele XIX-XX, dicţionare şi alte lucrări). Această parte este ilustrată cu 11 figuri (documente, o fotografie, o legitimaţie şi un carnet de membru).

În Partea a II-a – la capitolul II.1. Farmaciile Oraşului Bacău de la înfiinţare (1840) până la Marea Unire (1918), sunt prezentate mai întâi câteva repere geografice, economice, culturale, istorice, ale oraşului-municipiu Bacău. Urmează subtitlurile Privire generală şi Evenimente social-politice, unde sunt menţionate cele mai semnificative evenimente din istoria naţională, de la anul revoluţionar 1848, până la 1918.

Iconografia capitolului este reprezentată de documente inedite, redate în 23 figuri, numerotate 12-33 (PROIECTUL înalt întărit pentru îndestularea ţării cu lipitori, 1847, nenumerotat la pag. 98); 7 tabele cuprinzând date statistice despre farmaciile şi drogheriile din zona Bacăului în anii 1840-1918. Detaliat, în subcapitole, autoarea mai prezintă informaţii privind: Realizări în domeniul farmaceutic şi documente inedite, culese din Arhivele judeţene, despre Farmaciile Oraşului Bacău.

Considerăm oportună accentuarea unor evenimente menţionate de către autoare, referitoare la Realizări în domeniul farmaceutic. Cu privire la asociaţia profesională a farmaciştilor din Principatul Moldovei, cităm unele fragmente: „În anul 1855, Comitetul Sănătăţii stabileşte: „Pentru înlesnirea dezvoltării ştiinţifice şi îmbunătăţirea morală a spiţerilor, Comitetul au socotit de cuviinţă a întruni spiţerii Principatului într-o corporaţie solidară, răspunzătoare către Cârmuire precum există mai în toate staturile Europei, sub denumirea de Gremiul spiţeresc” [7, pag.139].

Ultimul Obiectiv al Gremiului, din cele 5 menţionate în lucrare, este - Coordonarea ştiintifică a membrilor [9, pp. 70-71], [1, pag.152], ceea ce marchează trecerea de la empirism şi rutină, la practica farmaceutică ştiinţifică (în raport cu nivelul ştiinţelor timpului respectiv).

„Serviciile sanitare din România reprezentate prin Comitetele Sănătăţii din cele două state, Muntenia şi Moldova au fuzionat în anul 1862 şi s-a creat un organism nou, cu denumirea de Direcţia Generală a Serviciului Sanitar, care avea în subordine Comitetul Medical Superior [13, pag. 282]. După Unirea Principatelor se fac demersuri pentru unirea colegiilor farmaceutice din cele două provincii”.

La citatele de mai sus, am copiat trimiterile bibliografice date de autoare.  Constatăm la acest subcapitol (II.1.1.2) absenţa informaţiilor despre contribuţia adusă la dezvoltarea învăţământului medical românesc a profesorului N. Kretzulescu (1812-1900). Împreună cu dr. Carol Davila (1828-1884)  au pus temelia instituţiillor învăţământului medico-farmaceutic în Ţara Românească.

Lucrarea Doamnei Farmacist Maria Pascu ilustrează cu documente inedite, culese din Arhivele judeţene, următoarele subtitluri: Înfiinţarea primelor farmacii în oraşul Bacău (Farmaciile „LA MÂNTUITORU”, „SFÂNTU GHEORGHE”, „A. ENESCU”); Drogheriile oraşului Bacău până la 1918: Drogheria „GROSS WECHSLER & KELLMAN”, Drogheria „G. FLORESCU”, Drogheria „ANDREESCU & RAILEANU, Drogheria „MEDICINALA”; Bărbierii oraşului Bacău până la 1918; Reţeaua de farmacii din Moldova şi Principatele Unite (1840-1918). Capitolul se încheie cu câteva Concluzii parţiale.

Capitolul II.2. Farmaciile oraşului Bacău în perioada interbelică (1918-1941/1945), începe tot cu Privire generală şi prezentarea documentelor care atestă existenţa Farmaciilor: „LA MÂNTUITORU”/„MÂNTUIREA”, „SFÂNTU GHEORGHE”, „STÂNCA”,/„NACHMANSOHN”, „SALVATOR”, „REGINA MARIA”/„BUNA VESTIRE”, „E. ILIESCU”, „SFÂNTU IOAN”, „CRICOPOL”, „IOAN BALABAN”, „DOCTOR PETCU”, Farmacia Spitalului „PAVEL şi ANA CRISTEA”, Farmacia CAS; Farmacii şcolare, Farmacii suburbane (Farmacia „DOMNIŢA MARIA”); Drogheriile oraşului Bacău în perioada 1918-1945 (Drogheria „GH. FLORESCU”, „CRUCEA ALBA”, „JOHAN TIBULEA”, „PIETEI”); Firme de medicamente din perioada inter­belică; Numărul farmaciilor din România în perioada 1934-1941; Concluzii.

Capitolul II.3. Farmaciile oraşului Bacău după al doilea război mondial (1945-1989): perioada socialistă, redată în 53 pagini, cuprinde aspecte generale, farmacii înfiinţate după anul 1945, farmaciile naţionalizate din oraş şi din judeţ; Organizarea reţelei farmaceutice în oraşul Bacău după 1949; Managementul şi marketingul farmaciilor în socialism, farmacii de circuit închis ( spital) şi circuit deschis (publice), după naţionalizare; Punctele farmaceutice (cele 3 categorii/grade I, II, III); Depozitul de medicamente şi Laboratorul pentru controlul medicamentului (LCM). Un spaţiu aparte este redat Dezvoltării reţelei farmaceutice după anul 1970 şi Evoluţiei sectorului farmaceutic în perioada 1955-1989. Concluzii.

Ultimul Capitol, II.4. Farmaciile oraşului Bacău după evenimentele din decembrie 1989, în aproximativ 20 pagini, după aspecte generale, cuprinde datele schimbărilor politice, socio-economice, în sectorul farmaceutic (privatizarea, farmacii particulare, depozitele de medicamente, evoluţia sectorului farmaceutic la nivelul naţional şi local, în deceniile 1990-2000, 2005-2011). Lucrarea se încheie cu 4 Anexe (cópii, Buletine de analiza chimică, Listă de preţuri, Tabele, numerotate ca Figuri, nr. 59-69) şi o Bibliografie selectivă pentru Partea a II-a din lucrare, cu 169 trimiteri bibliografice (indici).

Am încercat să prezentăm cât mai fidel conţinutul acestei lucrări, pentru orientarea cititorului. Cititorul va găsi răspunsul la două întrebări: Ce a fost farmacia în zona Bacăului în trecut? - cu peste 170 de ani în urmă (de la 1840), şi perioadele istorice parcurse. Ce înseamnă farmacia azi, în ţară şi în zona Bacăului? Pornind de la ideea apărută cu mai mulţi ani în urmă, Doamna Farmacist, a studiat şi adunat documente şi informaţii, pe care le-a aşternut acum pe hârtie.

Dacă se doreşte o concluzie, o putem formula astfel:

§  lucrarea, foarte bine documentată şi explicită (229 trimiteri bibliografice; 65 note explicative pe fiecare pagină, unde s-a cerut); cele 59 trimiteri bibliografice la Partea I-a şi 170 la Partea a II-a, sunt inserate conform regulilor standard (62 trimiteri cu autori în ordine alfabetică), iar dosarele din Arhive, redate cronologic după ani, din secolul al XIX-lea, (1847‑1895) – până în prezent, secolele XX-XXI (1920-1955; -1989; -2013); 21 adrese de internet (partea I-a şi a II-a);

§  este un model de lucrare redactată coerent, care poate servi mai ales tinerilor doritori să scrie o istorioară, mai mare sau mai mică; are meritul că acoperă aproape 200 ani de activitate farmaceutică în zona Bacăului.

Datele şi evenimentele sunt redate cronologic în cele 4 capitole din Partea a II-a. Lucrarea se poate citi foarte uşor. Cuvintele arhaice sunt explicate în 64 note la subsolul paginilor. Pentru suscitarea interesului cititorilor, dăm de exemplu: 40Otcup = bun sau venit de stat, folosit în arendă; otcupcic = cel ce ia în arendă (concesionat) un otcup [143]. Provine din lb.rusă: otkupşcik; otkupiti = verb perf., cel ce concesionază, arendează [3]; 41Docladaricit (docladari­sesc), cuvânt vechi, echivalent al verbului: a raporta [144]; în lb.rusă cuvântul doklad înseamna referat, raport [3].

Faţă de cele menţionate de noi în această Prefaţă, adresăm Felicitări Doamnei Farmacist Maria Pascu şi Succes! Pentru noi asemenea lucrări!

 

Profesor univ. Dr. Farm. Ana CARATĂ

Preşedinte de Onoare SRIF


Pentru comenzi va rog sa contactati autoarea:

e-mail: mariapascu.farm@gmail.com

4 alte produse in aceeasi categorie: