Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

"Doamna Ilvelor". Locul unde impletind rugaciunea cu munca, se urca zilnic o treapta pe scara ce duce la Cer


"Doamna Ilvelor". Locul unde impletind rugaciunea cu munca, se urca zilnic o treapta pe scara ce duce la Cer


47,25 lei cu TVA

Disponibilitate: Acest produs nu mai este în stoc

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

Prefaţă

Mare sau Mică, Ilva atrage pasul şi gândul turistului avizat ori nu. Primul a descoperit-o, desigur, în memoriile lui Liviu Rebreanu, marele romancier fiind ajutor de notar în localitatea (mai întâi la Măgura Ilvei, apoi la Nimigea) atestată prin documentele începutului de secol al XVII-lea (1710). De altfel, în „Muzeul din pod” există un colţ dedicat autorului lui „Ion”, care şi-ar fi scris filele de debut literar, chiar pe aceste meleaguri. Nuvela „Codrea” (Glasul inimii) a fost citită în 1908 la Casina Româna din Ilva Mare, după care a fost publicată la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de Octavian Goga şi Octavian Codru Tăslăuanu. Al doilea ar trebui să o afle citind cartea de faţă a publicistului băcăuan Florin Filioreanu, autor până acum a cinci cărţi, mulţi ani corespondent pentru judeţul Bacău al radioului naţional. Atras de mirifica aşezare bistriţeană prin prieteni,  foştii ceferişti, bârlădeanul Viorel Roşu şi Alexandru Pop, om al locului (...”străjuită de munţi cu creste dantelate şi piscuri semeţe ce-şi despletesc izvoarele de ape în slave de argint prin eterna poezie a codrilor de brad şi balsamul răşinilor, în aroma parfumată a florilor de tot felul ce răsfaţă întinsele păşuni şi fâneţele montane...” - citat dintr-un Remember aniversar al coautorului economist Alexandru Anca, editat în 2010, primarul comunei, la împlinirea a 300 de ani de la atestarea documentară a localităţii), autorii ne intersectează cu lumea de ieri şi de azi a aşezării. Monografia prezintă, într-o manieră gazetărească, dar cu atât mai incitantă (!), atuurile istorice şi culturale ale unei comunităţi care s-a ridicat mereu deasupra vremurilor.

În conformitate cu recensământul efectuat în 2011, aflăm din lucrare, populaţia Ilvei Mari se ridică la 2.274 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.569 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,88%), cu o minoritate restrânsă de romi (1,01%). Pentru 2,11% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (82,81%), dar există şi minorităţi de martori ai lui Iehova (5,5%), penticostali (3,96%) (5,5%), baptişti (1,89%) şi greco-catolici (1,32%). Pentru 3,56% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa confesională. Un loc - şi un rol - aparte în viaţa comunei bistriţene îl are Mănăstirea Ilva Mare, ctitorie care a urmat iniţiativei ieromonahului Daniil Ureche de a ridica, pe pământul moştenit, o biserică de lemn şi câteva chilii. În anul 1992, locul a primit o obşte de câţiva călugări nevoitori. Referitor la lăcaşul de cult, devenit astăzi o destinaţie turistică monahală, Florin Filioreanu şi Alexandru Anca menţionează, cu evlavia cronicarului: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat o biserică mai mare, tot din lemn, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt care, după finalizarea picturii, urmează să fie sfinţită. Lucru săvârşit în ultima săptămână a lunii septembrie, anul 2014, duminică 28, a 18-a duminică după Rusalii, în poieniţă, în mijlocul pădurii de brad, la circa un kilometru distanţă, unde s-a construit un metoc (reşedinţă călugărească în afara mănăstirii) format din chilii şi un paraclis cu hramul Sfântul Mare Mucenic Fanurie, care, pictat fiind de maicile mănăstirii, în anul 2007, la data de 14 iulie, a fost sfinţit de către Preasfinţitul Vasile Someşanul. Aici se retrag, prin rotaţie, săptămânal, maicile din obştea mănăstirii, care, în prezent, este formată din optsprezece vieţuitoare. Astfel, împletind rugăciunea cu munca, se urcă zilnic o treaptă pe scara ce duce la cer.....”.

Nu trec neobservate nici momentele autentice ale folclorului local, Ilva Mare fiind păstrătoarea unor obiceiuri străvechi, unice în literatura populară. Reprezentativ pentru întregul ţinut al Ilvelor este dansul belciugarilor. În ajunul Crăciunului, tineri costumaţi simbolic prezintă în faţa gazdelor pe care le colindă câte o mică scenetă comică, iar localnicii cred că în gospodăria în care aceştia joacă, anul nou va aduce bogăţie. Unul dintre băieţi joacă „ţurca”, confecţionată din piese de lemn pentru a reda întocmai capul unei capre. Capul este înstruţat şi este montat pe un baston rezistent de care se prinde un ţol sau un covoraş de dimensiunea celui care îl manevrează. Pe lângă cel care poartă capra, băieţii se mai costumează în militar, urs, ţigan, popă, jandarm, drac, doctor, mire şi mireasă. De obicei, Belciugarii sunt însoţiţi şi de un fluieraş. Militarul are rolul cel mai important în tot acest obicei, el fiind responsabil de comenzile pe care le execută belciugarii. În casele gospodarilor, aceştia reproduce diverse texte cum ar fi: „Frunză verge de mărari / Bună sara, gospodari / Frunză verge de măsline / Bună sara, gospodine / Gospodari şi gospodine / Ascultaţi-mă pe mine:/ Foicică foi de fag / Caprele mele pe prag! / Căpriţe de pe la noi / Şi - nainte şi - napoi! / Căpriţă cu cohăţeţe / Jos cu capu’ la podele! / Şi te scoală şi o bate / Şi o scarpină pe spate. / Asta-i capra lu’ Ionaşcă /               S-a-nvăţat să beie-n casă. / Asta-i capra lu’ Marin / S-a-nvăţat să beie vin / Asta-i capra lu’ Costică / S-a-nvăţat să beie ţuică / Căpriţa din Ilva Mare / Scărpinaţi-o pe spinare!”.

…Ai spune ca te plasezi în universul moldovenesc al lui Ion Creangă şi, poate, nu întâmplător. Din carte aflăm că Ilva Mare este locul de unde a plecat în lume însuşi Ştefan Creangă, „strămoşul după mamă al scriitorului humuleştean”.

La loc de cinstire şi aleasă aducere aminte nu sunt uitaţi ilvenii participanţi la războiul de întregire a neamului românesc (1914-1918) şi (1941-1945), cei asasinaţi prin împuşcare de către hortişti 1940-1944, cei deportaţi şi morţi în Siberia.

SLAVĂ LOR, EROI AI NEAMULUI ROMÂNESC!

 Monografia comunei Ilva, laolaltă cu informaţiile despre mănăstirea din comună - după ştiinţa noastră, o lucrare de pionierat - tratează într-un mod direct, neconvenţional, sustras abstracţiei, satul românesc tradiţional, în tot ce are el mai peren. În fond, demersul lui Florin Filioreanu, un încăpăţânat, în sensul bun al cuvântului şi mereu răzbătător în ceea ce îşi propune, spre acest lucru se şi îndreaptă, ajutat fiind de oameni ai locului între care ec. Alexandru Anca, primarul localităţii, coautor, un om plin de tenacitate. La puţin timp după ce localitatea şi-a numărat vârsta în trei secole, în 2010, lucrarea aceasta devine cartea de vizită a unui areal românesc de înaltă şi îndelungată tradiţie. Şi acesta-i doar începutul. De aceea, va recomand să răsfoiţi această carte cu sufletul şi pentru suflet, fie că sunteţi oameni simpli sau cărturari, ilveni ori de pe alte plaiuri mioritice.

 

Prof. Leonard POPA

 

27 alte produse in aceeasi categorie: