Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Codul fericirii


Codul fericirii


15,00 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): David Niky
  • An aparitie: 2016
  • ISBN: 978-606-583-667-9
  • Pagini: 112
CuprinND
CuprinND

 CONFESIUNE

 

Tot ce facem ne afectează, afectează pe cei din jurul nostru şi chiar şi mediul înconjurător. Aici sunt cuprinse toate gândurile, vorbele şi faptele noastre.

Această carte apare pentru a-i ajuta pe cei care vor să-şi schimbe viaţa în bine. Pentru cei care au nevoie de o schimbare şi pentru cei care, pur şi simplu, nu sunt fericiţi, chiar dacă au tot ce vor. E rodul experienţei mele de viaţă. Am citit multă psihologie pentru a reuşi să devin mai pozitivă, mai tolerantă şi mulţumită pe deplin. Eram foarte exigentă cu mine însămi şi cu ceilalţi şi îmi doream perfecţiune, inclusiv la cei din jur. Însă eram mereu dezamăgită. Cu timpul, am  învăţat să mă schimb eu (în modul de a gândi) şi să nu aştept schimbări de la ceilalţi. Dacă fiecare om ar face aşa, lumea ar fi mult mai bună. Însă oamenii fac aceeaşi greşeală pe care o făceam eu: vor să-i schimbe pe ceilalţi. E greu să înţelegi ce trebuie să schimbi la tine, dar, dacă îţi doreşti cu adevărat şi citeşti multe cărţi de dezvoltare personală, înţelegi. Şi, odată ce înţelegi, viaţa îţi va părea mai uşoară, mai frumoasă. Recomand oricui să studieze psihologia, să citească multe cărţi motivaţionale, să treacă peste orice prejudecăţi, orgolii, păreri preconcepute şi va vedea, va înţelege că totul are un rost, toate lucrurile din univers sunt interconectate şi nimic nu e întâmplător. Suntem rodul gândirii şi imaginaţiei noastre. Gândirea pozitivă aduce o viaţă pozitivă, iar gândirea negativă aduce doar probleme, are efecte negative.

Eu, personal, nu ştiam toate aceste lucruri sau nu le credeam până într-o zi când, în sala de aşteptare, o doamnă drăguţă m-a întrebat de ce sunt aşa tristă. Era înainte de sărbătorile de iarnă şi eram, ca de obicei în perioada aceea, cam depresivă. Mi-a spus că nu am niciun motiv să fiu tristă deoarece sunt perfectă. Această constatare m-a surprins, mai ales că o mai auzisem şi de la alte persoane, de câteva ori, în viaţa mea. Şi am întrebat-o de ce crede acest lucru. Mi-a răspuns că se vede pe faţa mea. Şi a adăugat că faţa unui om exprimă foarte bine interiorul lui, frumuseţea lui interioară. Apoi am intrat în amănunte. Mă simţeam ca la psiholog. Doamna era comunicativă şi se vedea că ştie ce spune. Am aflat mai târziu că lucrează în educaţie, la o grădiniţă particulară. Mă uimea atitudinea pozitivă, bunătatea şi inteligenţa ei. I-a sunat telefonul şi a răspuns cu multă căldură, folosind cuvântul puiuţ, iar eu mă  gândeam că vorbeşte cu un copil, probabil. Dar mi-a spus, după ce a închis, că soţului ei îi e dor de ea. Am fost şi mai surprinsă, având în vedere faptul că doamna nu mai era tânără. Mi-a povestit că e cu soţul ei de când avea 17 ani şi era evident, pentru mine, că relaţia lor a rămas frumoasă ca la început. Acest exemplu de cuplu fericit mi-a înseninat ziua, m-a bucurat, mi-a dat speranţă şi optimism. Doamna mi-a spus câte ceva şi despre cei doi copii ai lor, o fată şi un băiat, ambii bine şi frumos educaţi, am dedus eu. I-am spus de ce sunt tristă: pentru că viaţa mea e aceeaşi, mereu, că nu se schimbă nimic. Şi atunci ea mi-a spus ceva ce mi-a rămas în minte: că schimbarea începe cu mine. Că poate trebuie să mă schimb eu.

Am plecat acasă şi mă gândeam că, într-adevăr, până atunci, eu aşteptasem să se schimbe ceva din exterior, aşteptam ca schimbarea să vină de la ceilalţi oameni. Acum, pentru prima dată, mă gândeam că poate trebuie să mă schimb eu. Dar nu ştiam cum, ce să schimb.

Într-o zi, fiind în vizită la vară-mea, am văzut o carte pe care o citea ea, am răsfoit-o puţin şi ceva mi-a atras atenţia: scria în acea carte că schimbarea vine din interior. Adică aceeaşi idee spusă de doamna drăguţă. Am citit puţin din carte, mi-a părut extrem de interesantă, i-am cerut-o acasă şi am citit-o. Apoi am citit multe alte cărţi asemănătoare, cărţi de psihologie, motivaţionale, care m-au făcut să văd şi să înţeleg altfel viaţa. Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit era că ştiinţa se îmbină cu religia, cu valorile morale consacrate. Mi-am schimbat perspectiva, am înţeles că totul porneşte din interior, că suntem ceea ce gândim. Dacă eşti prea exigent, poţi deveni pesimist pentru că în viaţă nimic nu e perfect. Am rămas exigentă, dar sunt mai optimistă, nu mai gândesc negativ ca înainte. Am învăţat că trebuie să vezi partea bună a lucrurilor. Metaforic, dacă viaţa îţi dă o lămâie, să-ţi faci o limonadă. Dacă nu eşti o fire optimistă din  naştere, trebuie să încerci să devii astfel, până reuşeşti. Am învăţat despre puterea gândului. Gândul este primul pas spre ceea ce se va întâmpla în viaţa ta. De aceea e bine să gândeşti pozitiv mereu. Să alungi gândurile negative care ne vin automat în minte (gândurile automate) şi să le înlocuieşti cu gânduri pozitive. Mintea noastră încearcă să ne controleze, în loc să o controlăm noi pe ea. Gândurile se transformă în vorbe, vorbele în fapte, iar faptele formează caracterul.

Am citit şi am citit, am început să înţeleg atât de multe lucruri utile şi... să mă schimb. Am  devenit mai liniştită, mai pozitivă, mai mulţumită. Viaţa îţi dă mereu provocări, probleme, dar depinde cum le primeşti. Încerci să le rezolvi, cauţi soluţii, sau te lamentezi, îţi plângi de milă ori acuzi pe alţii? Persoanele ignorante şi negative, toxice trebuie evitate. Ele dau vina pe alţii pentru greşelile lor, se ceartă mereu, bârfesc, sunt egoiste, mint, urăsc, se laudă, sfidează, manipulează, şantajează, sunt limitate, agresive, rele.

    Când acceptăm schimbarea şi ambiguitatea de a fi om, deschizându-ne şi acceptându-ne condiţia, aceasta înseamnă iluminare sau trezire la adevărata noastră esenţă. Omul este bun, în esenţă, mai degrabă decât rău, în esenţă. Urmărim ce spunem şi ce facem şi ne convingem de bunăvoinţa noastră fundamentală. Dacă putem trece peste teamă, disperare, rezistenţă, descoperim bunăvoinţa esenţială. Simţim compasiune şi dispar temerile, anxietatea şi nesiguranţa. Ne bucurăm de natura minţii umane fără prejudecăţi, echilibrată şi senină. Această stare de spirit se numeşte iluminare. Iluminarea există deja, trebuie doar s-o atingem, s-o  recunoaştem, având încredere.

Oamenii tânjesc după bogăţie, onoruri, recunoaştere şi admiraţie. Poate dorim ca toată lumea să ne îndrăgească. Sau vrem să umilim pe cineva şi să căpătăm avantaje. Poate vrem să bârfim. Sau poate suntem nervoşi. Sau poate ne pregătim de confruntare. Poate vrem să folosim un limbaj arogant şi obraznic, sau cinic, sarcastic. Dacă recunoaştem ce se întâmplă şi ne abţinem să acţionăm, ni se va deschide o portiţă în minte spre iluminare. Dar dacă ne agăţăm mereu de păreri, gândim că avem mereu dreptate şi că suntem stăpâni absoluţi peste ceilalţi, această atitudine ne va menţine blocaţi. Soluţia e să ne examinăm şi să renunţăm la gândurile dăunătoare, negative, pentru a avea o minte calmă, pentru sănătatea mintală, pentru dezvoltarea unei prietenii necondiţionate cu sinele. Stăpânirea de sine ne ajută să recunoaştem că suntem blocaţi într-o rutină învechită, în obiceiurile noastre, în neliniştea esenţială, fundamentală de a exista. Ideea de bază este: "Nu crede tot ce gândeşti!"

Suferim pentru că nu acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Când apare un şoc emoţional, îl observăm, ne întrerupem un minut şi jumătate fără intrigă şi va trece. Nu reacţionăm. Furia, care este o reacţie mecanică, durează doar 90 de secunde. Când durează mai mult este pentru că noi o reactivăm, o alimentăm cu gândurile noastre, alimentăm intriga. Dacă am accepta lucrurile aşa cum sunt, am percepe sentimentele ca o cale spre eliberare, spre fericire. Acesta este procesul demascării, eliberării, deschiderii minţii şi sufletului. Nu acordăm atenţie gândurilor negative, dar nu renunţăm să gândim, totuşi. Călătoria deşteptării, eliberarea de gândurile şi emoţiile întunecate necesită disciplină şi curaj. Încrederea în intrigă e adânc întipărită în sinea noastră. Fără cuvinte, fără gânduri repetitive, automate, negative, emoţiile nu durează mai mult de un minut şi jumătate.

Când apar gândurile automate, acea conversaţie continuă din capul nostru, le întrerupem în mod paşnic, le etichetăm şi le lăsăm să dispară, pentru că sunt imprevizibile, efemere, înşelătoare, iluzorii. Apoi revenim în prezent, în corpul nostru, în mintea noastră. Învăţăm mintea să simtă inima. Renunţăm la neliniştile lumeşti, care ne prind în capcană: plăcere şi durere, câştig şi pierdere, admiraţie şi dizgraţie, laudă şi reproş. Uneori simţim nesiguranţa: într-un mediu eşti admirat, în alt mediu eşti criticat. Ceea ce ştii tu despre tine însuţi contează, restul sunt etichete schimbătoare, îndoielnice. În esenţă, nimeni nu poate fi identificat cu precizie, etichetat cu adevărat. Acest lucru ne aduce o uşurare şi ne dă încredere, ne ajută să fim pozitivi. Să trăim fără intrigi, fără ataşamente paralizante pentru ceea ce vrem sau nu vrem, fără idei fixe şi egocentriste. Nu există siguranţă sau certitudine în câştig sau pierdere, renume sau anonimat pentru că totul e trecător şi supus schimbării.

Faptele şi vorbele unei minţi tulburate pot produce rău, dacă nu ne abţinem să acţionăm, să răspundem. Renunţăm la sine, la orgoliu, apoi observăm ce simţim şi nu ne lăsăm prinşi în capcana neliniştilor lumeşti. Astfel devenim liniştiţi în interior, mai împăcaţi cu noi înşine şi cu lumea, mai flexibili şi mai înţelegători. Deşteptarea e un proces de eliberare din strâmtoarea unei minţi îngrădite, de relaxare interioară fără nicio garanţie pentru ceea ce urmează să se întâmple.

Sunt trei reguli de bază în călătoria deşteptării, iluminării: să nu facem rău; să avem grijă unul de celălalt; să acceptăm lumea aşa cum este. Pentru a nu face rău, învăţăm să ne abţinem de la discuţii şi fapte dăunătoare: nevoia de a minţi, de a bârfi, de a fura, de a fi agresivi etc. Cele mai importante reguli de conduită sunt: să nu ucidem, să nu furăm, să nu minţim şi să nu facem pe alţii să sufere prin activitatea noastră. Putem începe prin a renunţa o zi la un obicei, apoi la altele, ca o perioadă de dezintoxicare.

Trebuie să fim pe deplin sinceri cu noi înşine, să ne evaluăm meritele în mod cinstit, recunoscând ce am realizat şi unde suntem, să încetăm autocritica şi să mergem mai departe. Nu lăsăm regretele să ne tragă în jos, ci le folosim pentru a învăţa din greşeli şi a nu repeta fapte dăunătoare. Să nu rănim, ci să ajutăm, să vindecăm.

Autoarea

                                                    

Cuprins

 

CONFESIUNE         

Partea I

Scene din viaţa de azi

Partea a II-a

Vampirii energetici    

Partea a III-a

Perspectiva sănătoasă asupra vieţii    

27 alte produse in aceeasi categorie:

Clientii care au cumparat acest produs au mai cumparat si: