Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Meandre ale tranzitiilor romanesti. Confesiunea unei profesoare


Meandre ale tranzitiilor romanesti. Confesiunea unei profesoare


0,00 lei cu TVA

Disponibilitate: Acest produs nu mai este în stoc

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00

 

Prefaţă

 

Străbunica mea, Safta Velisar, născută Iuraşcu, era soră cu Raluca Eminovici”, nimeni alta decât „dulcea mamă” a poetului nostru naţional. Aflând de această filiaţie, m-am apropiat cu smerenie, cu sfială de manuscrisul doamnei Mariana Velisar-Codrescu: Meandre ale tranziţiilor româneşti. De reţinut, deci, e vorba de nesfârşitele noastre tranziţii: de la domnii pământeni, la cei fanarioţi;  de la ciocoii vechi, la ciocoii noi; de la suzeranitatea Porţii, la protectoratul ţarist; de la capitalismul incipient interbelic, la socialismul cu faţă inumană al lui I. V. Stalin; de la comunismul agonic, crepuscular, la capitalismul de „cumetrie” cum îl caracterizează, cu fatalitatea-i blândă şi relaxată, Ion Iliescu.

Mereu având de recuperat ani, decenii, veacuri, mereu corigenţi, mereu puşi la colţ şi urecheaţi, ne-am târât prin „meandrele concretului”, expresie celebră desemnând „cotiturile dese şi întortocheate pe care le face cursul” gândirii unui om ce vorbeşte ceasuri întregi, fără a spune nimic.

Cartea doamnei Mariana Velisar-Codrescu, având ca subtitlu „Confesiunea unei profesoare” e, am putea spune, cronica familiei restrânse, personale şi, în aceeaşi măsură, a unei familii mai largi, extinse care este cea a Colegiului Naţional „Ferdinand I” din Bacău, cu elevi străluciţi şi cu un valoros corp profesional. E o cronică sentimentală, cu inserţii ale unui lirism difuz, dar cvasipermanent şi ubicuu, străin pesimismului funciar al Eminovicilor. Dimpotrivă, e străbătut de un optimism robust în pofida tuturor amărăciunilor, decepţiilor şi „iluziilor pierdute”. „Condiţiile erau modeste, dar visele mari” şi, evident, „după orice dialog ne apucam îngânduraţi, ne reluam cărţile – singurul sprijin – şi aşteptam ceva”, în mută şi seculară aşteptare, dintotdeauna şi până la cele din urmă hotare, cum ar zice Lucian Blaga.

„Eroii mei”, cum declară orgolios autoarea cărţii, Ştefan, Octavian, Ionuţ, Mona, Diana ş.a., sunt urmăriţi, filmaţi cu încetinitorul şi nesfârşită dragoste de la revista „Pif” şi prima maşinuţă teleghidată, la uniformele albastre şi „atitudinile grave”, solemne ale începutului de an şcolar, de la primii blugi la primul sacou; de la serbările festive, la întâlnirile de peste ani, oameni maturi – medici, ingineri, profesori, economişti etc.

Eroii doamnei profesoare sunt şi eroii noştri, pentru că e vorba de un eroism sui-generis să te dedici muncii îndrăgite, pasiunii înrobitoare duse până la sacrificiu şi să rezişti tentaţiei cărărilor umbrite, răcoroase, dar şi oboselii, amărăciunii, lehamitei şi scârbei. Este eroismul gândirii pozitive ce a făcut posibilă minunea solidarităţii impresionante din iarna acestui an, când sute de mii de tineri au conturat, cu tablete colorate, imaginea tricolorului românesc, uimind o întreagă lume. Şi totuşi, cum se face, ne întrebăm împreună cu doamna profesoară, că „nu ne vedem încă fixaţi într-o ordine clară a vieţii”. Cum e posibil ca sute de mii, milioane de tineri şcoliţi la mari universităţi din ţară şi din străinătate, să încredinţeze destinul lor unor agramaţi şi pochimeni de teapa lui Iordache – „altă întrebare”??? E o slăbiciune pur românească? Ţine de fondul nostru ancestral, genuin, sau e o slăbiciune iminentă tuturor sistemelor politice? Întâmplător, Céline în Mea culpa spune abrupt, brutal: „ne conduc nişte analfabeţi”, nişte frustraţi, nişte marginalizaţi profesional şi „cultural”!

Oricum, la noi regimurile politice au perpetuat, fără excepţie, în forme, chipuri şi moduri diferite, constante: gestionarea frauduloasă a banului public, demagogia, bunul plac, dispreţul, lejeritatea, nonşalanţa. Eternul acelaşi, în haina lui etern schimbătoare.

Cu tot optimismul „eroic” al familiei Velisar-Codrescu, soţii, de la balconul cu „vedere spre parc”, nu pot face abstracţie de cortegiile funerare, tot mai îngrijorătoare prin frecvenţă dar, mai ales, prin indiferenţă, de dramele ce se înmulţesc şi se diversifică aiuritor, de cruzimea unei lumi aspre şi haotice ce i-a prins descoperiţi şi dezarmaţi, îndeosebi pe visători, idealişti, melancolici. Melancolic, nu cornul ci clopotul sună şi nu dintre ramuri de arin, ci de la bisericile şi catedralele mântuirii neamului, tot mai multe şi mai impunătoare pentru un popor de „bătrâni obosiţi şi trişti”.

E, fără îndoială, multă tristeţe disiminată şi disimulată în paginile acestei cărţi şi-mi fac datoria să avertizez pe cei delicaţi şi fragili că pot fi afectaţi emoţional. Dar aşa cum accidente, tâlhării, omoruri şi violuri sunt prezentate la „România, te iubesc!”, şi autoarea cărţii găseşte diverse prilejuri să facă haz de necaz. Edificatoare în acest sens ar fi naveta Bacău - New York a bunicuţelor, cuscrelor şi cumetrelor de pe aceste meleaguri; vizita unei familii de români în Turcia, prilej cu care copiii gazdei, aflând că oaspeţii sunt comunişti, s-au ascuns sub masă; sau cum membrii bătrâni ai p.c.r. – hârşiţi în păcate, multe strigătoare la cer – au luat drumul bisericilor şi mănăstirilor.

Prin urmare, lumea noastră, aşa cum o prezintă doamna Mariana Velisar-Codrescu, e o lume a emotivităţii, derutei, confuziei, cu palete de aur, argint şi bronz, dar şi cu cerşetori la toate intersecţiile, o lume a votului secret, dar cu bile la vedere, o lume „tristă, plină de umor”, o lume a tranziţiei nesfârşite, a tranziţie noastre cea întru fiinţă – de niciunde, spre nicăieri – fie-i rimelul gros şi pudra de pe obraz uşoară!

E foarte dureros de acceptat pentru un profesor de limba română, pentru un descendent, fie el şi îndepărtat, fie el şi prin alianţă al familiei Eminovici, să constate că rolul de „vestă antiglonţ” al cărţii şi-a epuizat resursele. Inaccesibilă prin preţ, neputând să facă faţă concurenţei neloiale a desfătării colorate – tv, tabletă etc. – şi lipsită de suportul ei tradiţional, cartea va deveni curând o amintire.

E drept, una foarte frumoasă!

ION DIN VALE  

 

30 alte produse in aceeasi categorie:

Coş  

Nici un produs

Livrare 0,00 lei
Total 0,00 lei

Coş Plăteşte