Autori

Autori care au publicat la Editura Rovimed Publishers

Vampirii si donatorii casei


Vampirii si donatorii casei


18,90 lei cu TVA

0234.537.441
0740.429.533

Luni - Vineri » 09:00-16:00
  • Autor(i): Platonov Mihail
  • An aparitie: 2010
  • ISBN: 978-606-583-244-2
  • Pagini: 134

Aţi fost vreodată într-o casă în care locuiesc vampiri? Sunt convinsă că răspunsul dumneavoastră la această întrebare, ori va fi afirmativ, ori veţi închide cartea, pentru că pur şi simplu nu credeţi în forţele malefice. Dar nu aveţi dreptate. Malefice, benefice sau de orice fel ar fi, aceste forţe există. Chiar lângă noi. În casele şi apartamentele noastre. Este cam înfricoşător, nu-i aşa? Da, dacă nu ştim cum să ne purtăm cu ele.

         Odată am sunat-o pe prietena mea cea mai bună. Ea mi-a răspuns ţipând isteric:

-         Cine? Cine sunteţi? Ce vreţi?

-         Liusia, ce ai, ai înnebunit? Sunt eu, Nastia. Ce-i cu tine, de ce ţipi aşa?

-         Nastia, tu erai? Iartă-mă, dar nu mai pot suporta… Nu mai pot să stau aici… Ea este vampir… Găseşte-ne, mie şi mamei, o cameră de închiriat, măcar pentru o lună, trebuie să mă odihnesc…

-         Dar… cine-i vampir?

-         Vecina noastră. E vampir, ştiu sigur, m-a sleit de tot de puteri, iar pe mama o s-o bage în mormânt înainte de vreme! Ajută-ne să închiriem o cameră, - a început din nou să se tânguie Liusia.

-         Ascultă, nu înţeleg nimic din ce se întâmplă. Dacă n-ai nimic împotrivă, vin acum până la tine.

Când am intrat în apartamentul prietenei mele, ea se liniştise deja, nu mai plângea, iar din bucătărie venea un miros îmbietor de prăjitură de casă. „Aşa da, m-am gândit eu, a copt ceva bun cu ocazia vizitei mele. Tot e mai bine, decât să plângă!” Şedeam toate trei – eu, Liusia şi mama ei -  în camera prietenei mele şi beam ceai cu chec. Ascultam poveştile lor despre vecina vampir şi examinam camera cu coada ochiului: ceva se schimbase de la ultima mea vizită. Dar ce anume? Masa, cele două canapele, şifonierul, televizorul, icoanele de pe perete, covoraşul înflorat de lângă prag, toate erau la locul lor. În fotoliu moţăia Tihon, motanul siberian. Ne observând nici o schimbare, am continuat să ascult povestea prietenei mele.

Vecina lor nu se mutase de multă vreme în apartamentul comun. Dar, de cum s-a instalat, a început să-şi impună propriile reguli. În numai două luni, a reuşit să se certe cu toţi locatarii, pe toţi voia să-i înveţe minte, de toţi era nemulţumită, îşi vâra nasul peste tot, căutând sămânţă de scandal. În cele din urmă, toţi vecinii au ajuns la concluzia că ea face acest lucru înadins, ca să-i scoată din sărite, pentru a putea apoi să le soarbă energia. Se pare însă că săptămâna trecută vecina a plecat la ţară, la nişte rude.

-         A plecat, dar acum camera ei este vampir, repeta cu încăpăţânare Liusia, iar mama ei dădea aprobator din cap.

-         Aşa ceva nu se poate. Chiar dacă energia din camera ei nu este benefică, oricum nu putea  să ajungă în camera voastră. Vampirii fură energia prin contact direct. Prin perete nu se poate… Pronunţând aceste cuvinte, mi-am dat dintr-o dată seama că nu mă simt bine, că mi-e rău, capul mi se învârtea, mi-era greaţă. M-am dus la baie, m-am spălat pe faţă cu apă rece. Mi-am mai revenit puţin, dar mi-era cam teamă să mă întorc în cameră… Liusia a venit după mine la baie.

-         Ce ai, ţi-e rău? Vezi? Eu păţesc aşa în fiecare zi. Mi-e şi frică să vin acasă de la serviciu. Acasă nu pot să dorm deloc, în schimb la birou aţipesc şi în picioare. Dacă n-ar fi mama, probabil că nici n-aş mai veni aici, aş umbla brambura, pe la câte o colegă… Şi Liusia începu iar să se smiorcăie.

Ne-am întors împreună în cameră. Şi atunci, din prag, am văzut acel ceva nou, pe care nu-l observasem de la început: într-un colţ al camerei era o plantă, ale cărei tulpini se căţărau pe pereţi.

-         Ce-i asta? – am întrebat.

-         O orhidee. Am primit-o de ziua mea de la colegii de birou. Numai că mi-au spus că are nevoie de un climat special, de oranjerie. Nu-i aşa că-i frumoasă?

Liusia, mama ei şi orhideea erau în aşteptarea răspunsului meu, iar eu tăceam. Încercam să stabilesc un contact cu planta. Înţelesesem deja că orhideea era cea care le lua energia şi voiam să o rog să le lase în pace pe cele două femei. Nu reuşeam însă deloc să intru în contact cu ea. Orhideea mă ura, aşa cum îi ura pe toţi cei care locuiau în apartament.

-         Liusia, vrei să mă crezi sau nu, dar nu vecina ta este vampirul, ci mândreţea asta de floare. Mai bine ai duce-o la serviciu, sau la grădina botanică. Înţelegi, orhideele sunt nişte vampiri clasici şi iau foarte multă energie de la oameni. Iar tu îl mai ai şi pe Tihon. Este adevărat că şi pisicile iau energie de la oameni, dar numai când trebuie şi cât trebuie. Se pare că la tine în cameră toţi iau energie, dar de dat, dai numai tu. Mama ta este în vârstă şi are puţină energie proprie, deci nu are ce să dea, dimpotrivă, mai are nevoie de un supliment energetic. Este un fapt cunoscut că persoanele în vârstă şi copiii iau energie din exterior. Întrucât bătrânii ies rareori din casă şi deci nu îşi pot lua energia din natură, o iau de la membrii familiei, sau de la animalele şi plantele de apartament. Şi este absolut normal să fie aşa, pentru că acest proces al schimbului energetic a fost prevăzut de natură. De aceea, ascultă, te rog, sfatul meu: du planta la serviciu şi ia-ţi un căţel. Câinii sunt donatori de energie.

-         Ce tot spui, vecinii nu vor fi niciodată de acord! Şi nici n-am timp să-l scot la plimbare.

-         Lasă prostiile, nu ţi-am spus să-ţi iei un dog şi nici un ciobănesc german. Cumpără-ţi un căţel mic. Cât despre plimbare, ai să-ţi faci tu timp.

-         Şi ce energie poate să-mi dea un căţel?

-         Liusia, parcă ai fi un copil. Crezi că energia depinde de mărimea câinelui?

În week-end, eu şi Liusia ne-am dus la o expoziţie canină şi am cumpărat un căţel, un basset. Când l-am adus acasă, Tihon s-a dat jos de pe fotoliu şi s-a apropiat de căţel. L-a studiat îndelung, apoi, gândindu-se probabil că acestui „pisoi” ciudat, lung şi fără blană îi este frig, s-a culcat peste el parcă ocrotindu-l şi a început să-l spele. Căţelul a scâncit, dar nu s-a opus. Dezlipindu-mi cu greu privirea de această ciudată pereche, m-am uitat în colţul camerei. Orhideea nu mai era acolo.

         Liusiei a început să-i meargă totul bine. Mi-a spus că acum vine de la serviciu acasă într-un suflet, pentru că o aşteaptă Emma (căţeluşa). În timpul zilei o scoate uneori pe Emma la plimbare… cine credeţi? Vecina „vampir” care s-a ataşat repede de căţeluşă. Îmbrăcată elegant, cu pălărie pe cap şi căţeluşa în lesă, vecina seamănă cu binecunoscuta eroină a lui Eduard Uspenski. Câteodată chiar o strigă pe stradă câte un copil, ea îl ameninţă cu degetul dar nu se supără, nu îi stă în caracter. Sau poate că Emma a ajutat-o şi pe ea?

Este foarte important să ne adaptăm condiţiilor de mediu în care trăim, iar în casele unde există câini, veveriţe siberiene, hamsteri sau altă vietate, acest proces are loc mult mai rapid. De ce? Explicaţia constă în faptul că noi creăm o structură energetică naturală şi în cadrul acesteia, ca şi în natură, începe să aibă loc schimbul energetic. Animalele şi plantele din apartamentele de la oraş re-creează circulaţia energetică din natură, are loc o permanentă redistribuire a energiei, iar acest proces nu se mai limitează numai la om, ci include în cercul comun pe toţi cei care locuiesc în casă. Nici la ţară oamenii nu au trăit vreodată singuri. Fiecare ţăran avea neapărat vaci, cai, oi sau capre, găini, raţe, pisici şi câini. În pivniţe erau şoareci sau şobolani, în podurile caselor şi pe sub streşini îşi făceau cuib păsărelele. Cu alte cuvinte, oamenii interacţionau tot timpul cu animalele şi cu lumea vegetală, permanent avea loc un schimb energetic intens. La oraş, în interiorul blocurilor mari, împărţite în scări şi apartamente, deţinerea animalelor de companie era interzisă şi astfel s-a tulburat acest echilibru energetic. Dacă la ţară oamenii pot să iasă în curte şi să-şi „încarce bateriile” de la pământ, în oraş pământul este acoperit cu beton sau asfalt. Aceste materiale nu conduc energia pământului, ci o blochează. Nici încălţămintea pe care o purtăm nu permite energiei să circule, datorită tălpilor din cauciuc sau materiale sintetice. Pereţii şi planşeele din beton armat ai apartamentelor ne deconectează pur şi simplu de la circuitul energetic din natură şi în aceste condiţii organismul nostru nu mai funcţionează corect. Dacă am scufunda în apă un strung metalic şi l-am pune să funcţioneze în aceste condiţii improprii, să prelucreze o piesă oarecare, strungul nu ar putea face acest lucru, chiar dacă ar fi vorba de strungul cel mai primitiv, nu de unul electric. La fel se întâmplă şi cu oamenii. Trăind în condiţii nepotrivite, începem să ne simţim din ce în ce mai rău şi într-o bună zi ajungem la spital.

Am primit nu demult de la editură un pachet cu scrisori care îmi erau adresate. Una dintre ele m-a făcut să mă cutremur. Îmi scria mama unei tinere de 28 de ani care născuse de curând. Copilul are acum 9 luni şi este perfect sănătos, ceea ce nu se poate spune despre mama lui. Tânăra femeie, după ce a citit undeva că oamenii pot fi vampiri, a observat la ea însăşi simptomele acestei boli şi, întrucât vampirismul se transmite, tânăra mamă, speriată, a început să se ferească de oameni şi mai ales de propriul copil. Pur şi simplu nu s-a mai apropiat de el. Este greu să-ţi imaginezi ceva mai demn de milă decât un bebeluş în pătuţ, care-şi întinde plângând mânuţele spre mama lui, iar aceasta fuge îngrozită. O înţeleg foarte bine pe bunica bebeluşului, care s-a pierdut cu firea, ne ştiind ce să facă în această situaţie. Ieşirea din acest cerc vicios este una singură: trebuie organizat în mod corect spaţiul energetic al locuinţei şi reconstruit lanţul energetic. Dacă tânăra femeie se confruntă într-adevăr cu un deficit energetic şi ia energia de la alţii, atunci aceşti „alţii” trebuie să fie cei care o cedează de bună voie şi chiar cu bucurie. Mă refer la plantele şi animalele de casă. Chiar despre ele va fi vorba în continuare în această carte. Din capul locului trebuie să stabilim însă cine sunt vampirii şi donatorii din preajma oamenilor, din lumea florei şi a faunei.

 

 

30 alte produse in aceeasi categorie:

Clientii care au cumparat acest produs au mai cumparat si: